După 50 de ani de „revoluție” în învățământ, Franța pare gata să revină la valorile clasice ale educației, iar liderul acestei mișcări este chiar ministrul de resort, Jean-Michel Blanquer, informează RFI.

„Jean-Michel Blanquer a decis însă revenirea la valorile fundamentale. El a reintrodus clasele bilingve și sudiul limbilor clasice (greaca și latina), ca să înțeleagă copiii cum a fost construită civilizația europeană. Imnul național a fost reintrodus în școli și poate că într-o zi vor deveni obligatorii și uniformele, este în orice caz dorința ministrului. In numele unei "modernități" discutabile multe experiențe au însemnat doar pierdere de timp. În ultimii ani profesorii erau îndemnați să renunțe la tradiționalele ore de "dictare" cotidiană și la exercițiile de memorizare. Iar directorilor li s-a cerut să abandoneze ceremoniile de acordare a diplomelor”, scrie Matei Vișniec pe siteul RFI România.

Și asta nu este tot: noul ministru dorește restaurarea autorității profesorilor din școli.

„Noul ministru a spus însă stop, ne întoarcem la ceea ce era solid și eficient. Inclusiv la vechea metodă prin care copiii învățau să citească, prin recunoașterea silabelor. Pentru că metoda "modernă", numită "globală" (și uneori semi-globală) a fost o catastrofă.

Este aproape uluitor cum în Franța întoarcerea la practici care au fost simple, clare și eficiente apare ca o nouă revoluție în materie de educație.  Ministrul mai vrea să interzică telefoanele mobile în școală, să reintroducă disciplina și să reabiliteze autoritatea profesorului. Un veritabil big-bang deci, care probabil că va provoca multe dezbateri și probabil și reacții contestatare. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la revoltele din 1968. Ori, exact acestei generații i se reproșează că a distrus, în numele "egalitarismului”, autoritatea profesorilor în școli. Poate că era și timpul ca această aberație să fie îndreptată”, conchide Vișniec.

În România, ultimă reformă a educației propusă pe vremea Guvernului Cioloș prevedea exact modelul invers: renunțarea la studiul limbii latine, reducerea numărului de ore de limba română, precum și introducerea unor materii precum „Educație pentru drepturile copilului”, „Educație interculturală” sau „Educație pentru cetățenie democratică”.

Măsurile, aspru criticate de corpul profesoral, dar și de o parte a opiniei publice, nu au fost până la urmă adoptate.