Cei care aleg să considere eliminarea impactului uman asupra naturii drept un scop în sine vor sacrifica bunăstarea a miliarde de oameni pentru a pune în aplicare o viziune utopică, scrie William Brooks, într-o analiză pe Epoch Times, din care redăm mai jos un rezumat în traducere:
În 1999, climatologul american Michael Mann a publicat pentru prima dată un grafic despre care pretindea că arată o creștere fără precedent a temperaturii globale în ultimul secol.
Graficul lui Mann a fost prezentat în raportul din 2001 al Panelului Interguvernamental pentru Schimbările Climatice și a fost urmat de producția filmului apocaliptic al lui Al Gore, „Un adevăr incomod”.
Aceste evoluții au condus la o serie continuă de previziuni apocaliptice și la politici climatice arbitrare care urmăresc să înlocuiască combustibilii fosili cu surse alternative de energie.
Contestarea narațiunii privind schimbările climatice
Presupusul consens științific asupra schimbărilor climatice catastrofale nu a rămas necontestat. În 2005, cercetătorii canadieni Steve McIntyre și Ross McKitrick au pus serios la îndoială analiza componentelor principale din graficul lui Mann.
În 2015, autorul Mark Steyn a publicat lucrarea „O rușine pentru profesie”, în care a compilat opiniile ale peste 100 de oameni de știință de talie mondială care și-au exprimat scepticismul cu privire la metodele de cercetare ale lui Mann și la gradul de isterie publică generat de predicțiile acestuia.
Vara trecută, filosoful și expertul american în energie Alex Epstein și-a lansat cea de-a doua carte despre argumentele morale cu privire la utilizarea combustibililor fosili. În „Viitorul fosil: de ce dezvoltarea umană globală necesită mai mult petrol, cărbune și gaze naturale — nu mai puține”, acesta susține că „urgența climatică” și „revoluția iminentă către energia regenerabilă” au fost enorm supraestimate.
Potrivit lui Epstein, combustibilii fosili sunt încă principala sursă de energie la prețuri accesibile în lume și că politicile care urmăresc reducerea utilizării cărbunelui, petrolului și gazului determină creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie și au produs deja o inflație accentuată.
El a recunoscut că în ultimii 170 de ani, emisiile de dioxid de carbon (CO2) au contribuit la grade minore de încălzire, dar beneficiile pe care le-a adus au scos miliarde de oameni din sărăcie. În mare parte, datorită măsurilor de adaptare facilitate de mașinile și tehnologia alimentate cu combustibili fosili, calitatea vieții a crescut, iar mortalitatea legată de vreme este la un nivel minim.
Potrivit analizei lui Epstein: „Combustibilii fosili sunt o sursă unică de energie eficientă din punctul de vedere al costurilor. Energia eficientă din punctul de vedere al costurilor este esențială pentru o calitate crescută a vieții umane. Miliarde de oameni suferă și mor din cauza lipsei de energie eficientă din punctul de vedere al costurilor.”
El a subliniat că energia eoliană și solară sunt subvenționate de zeci de ani, dar combustibilii fosili sunt încă necesari pentru a produce cel puțin 80% din energia mondială.
Scriind în această vară într-o publicație a Institutului Macdonald-Laurier (MLI), McKitrick a subliniat că politicile guvernamentale se axează aproape în totalitate pe reducerea emisiilor sau pe „atenuare” în locul beneficiilor „adaptarii”.
Profesorul de la Universitatea din Guelph și autorul cărții „Analiza economică a politicii de mediu” a studiat schimbările climatice, politica climatică și economia mediului încă din anii 1990. Tot McKitrick a contribuit la expunerea falsității graficului lui Mann cu mai bine de un deceniu în urmă.
Raportul MLI notează că „susținătorii politicilor climatice au refuzat multă vreme să discute despre adaptare, poate din teama că ar putea fi eficientă: dacă prin adaptare putem reduce sau chiar elimina substanțial efectele negative ale schimbărilor climatice, asta le va șubrezi argumentele pentru decarbonizarea extremă și pentru eliminarea combustibililor fosili, pe care unii din mișcarea climatică le consideră un scop în sine.”
McKitrick spune că adaptarea are un istoric nerecunoscut de succese, în timp ce atenuarea s-a dovedit un eșec costisitor. După decenii de eforturi draconice de atenuare, emisiile globale de CO2 au continuat să crească.
În timp ce măsurile de reducere a CO2, excesiv de costisitoare, nu au reușit să prevină schimbările climatice, adaptarea a avut un succes considerabil în reducerea riscurilor pentru sănătate și în protejarea producțiilor agricole de instabilitatea vremii. Potrivit lui McKitrick , pe măsură ce costurile legate de atenuare cresc, factorii de decizie ar trebui să ia în calcul perspectiva că politicile lor actuale împiedică adaptarea și pot crește suferința umană.
Epstein și McKitrick sunt de acord că oamenii mai puțin înstăriți ard combustibili fosili dintr-un motiv foarte întemeiat. „Încălziștii” noștri privilegiați își pot permite un stil de viață „verde” la modă, dar pentru nenumărați oameni obișnuiți, accesul la combustibili fosili este o chestiune de viață și de moarte. Insistența ca oamenii din economiile aflate în dificultate să atingă „zero net” nu va avea drept rezultat drecât declinul lor și mai accentuat.
Planurile radicale de eliminare a combustibililor fosili vor distruge calitatea vieții multor oamenii
Cei care contestă planurile guvernamentale de a elimina combustibilii fosili susțin că legătura dintre energia accesibilă și calitatea vieții umane este practic de necontestat.
Opiniile oamenilor despre „schimbările climatice” se bazează aproape în întregime pe un cadru ideologic preluat. Cei care aleg să considere eliminarea impactului uman asupra naturii drept un scop în sine vor sacrifica bunăstarea a miliarde de oameni pentru a pune în aplicare o viziune utopică.
Previziuni catastrofale privind schimbările climatice au fost făcute încă din anii 1970. Majoritatea nu s-au adeverit — nu a apărut nicio nouă eră glaciară; nicio încălzire intolerabilă în legătură directă cu nivelurile de CO2; nici dispariția gheții polare sau a urșilor polari; nici o creștere excepțională a nivelului oceanelor; nici apariții anormale de evenimente meteorologice extreme; nici culturi distruse pe scară largă și foamete.
Bjorn Lomborg, autorul cărții „The Skeptical Environmentalist” și fost director al Environmental Assessment Institute al guvernului danez, a afirmat recent că „soluțiile propuse pentru reducerea CO2 sunt și incredibil de scumpe, și teribil de ineficiente”.
Editorul și istoricul canadian Conrad Black a scris mai demult că „schimbările climatice, pentru a folosi o expresie a lui Napoleon, au intrat în sfera «minciunilor asupra cărora s-a căzut de acord»”. El a mai scris că „oricine pretinde că deține certitudine în acest subiect este un șarlatan”.
De fapt, doar economiile de piață liberă bazate pe combustibili fosili au fost suficient de productive pentru a scoate milioane de oameni din sărăcie și pentru a oferi o serie largă de servicii sociale, de sănătate și educaționale membrilor vulnerabili ai societății.
Decenii de experiență arată că reducerea drastică a nivelurilor de CO2 ar putea să nu fie un lucru fezabil. Cercetătorii lucizi încep să constate că adaptarea la variațiile climatice este cea mai eficientă modalitate de a reduce impactul încălzirii și pentru a permite producătorilor de alimente să beneficieze de condițiile de creștere în schimbare.
Măsurile radicale anti-impact vor distruge bunăstarea umană. Eliminarea combustibililor fosili va condamna probabil un număr mare de oameni la sărace și înfometate.
Trebuie să facem ceva pentru a pune presiune asupra factorilor de decizie să reevalueze aceste politici nesăbuite.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.