„Stânga a fost preluată de socialiști, marxiști și extremiști. Vor să transforme națiunea noastră într-o țară de nerecunoscut!”. Este cel mai recent mesaj al președintelui Donald Trump, postat de Casa Albă (video mai jos). 

 

O reeditare, într-o frază, a discursului rostit de Trump la 4 iulie, când spunea că „există un nou fascism de extremă stânga care pretinde loialitate absolută. Cine nu vorbește limba lui, cine nu-i execută ritualurile, nu-i recită mantra și nu-i respectă poruncile va fi cenzurat, interzis, pus pe lista neagră, persecutat și pedepsit”. Un rechizitoriu dur pe care liderul american îl făcea la Muntele Rushmore la adresa „revoluției culturale a stângii”, cu mulțimile furioase care în ultimele luni și-au revărsat ura asupra liderilor confederați și ale altor personalități istorice în numele „anti-rasismului”.

 

Problema este și mai complicată la noi în România, unde dreapta a fost preluată de noua stângă afiliată la vechile rețele kominterniste. În acest sens "Noul look comunist" la noi este chiar "dreapta". "Singurul scop al noii linii a Partidului este să te înșele", ne avizează J. Edgar Hoover, care ne mai spune în concluzia analizei sale valabile și azi următorul adevăr: "credința este esențială pentru continuarea libertății”.

Pornind de la aceste afirmații rostite de Trump nu oriunde, ci lângă Muntele Rushmore, un text publicat de fostul șef al FBI, John Edgar Hoover, publicat în 1956 în Elks Magazine și intitulat ”Noul look comunist”, pare acum mai actual decât oricând. Ne bucurăm că el ne-a fost sugerat chiar de un cititor al nostru, care ne-a furnizat citatul de mai jos.Am mers la sursă și am găsit frumusețea de revistă în care celebru șef FBI publica următoarea aserțiune previzionară, dacă privim la hoardele care devastează azi America dar și la planurile în curs de desfășurare în Europa:

„Individul este atât incapabil să analizeze anumite lucruri încât, pus în fața unei conspirații atât de monstruoase, nu poate crede că există. Mintea americanilor pur și simplu nu are capacitatea de a realiza răul care a fost introdus în mijlocul nostru. Respinge chiar și ipoteza că ființele umane ar putea susține o filosofie care trebuie să distrugă tot ceea ce este bun și decent." - J. EDGAR HOOVER, Revista Elks (august 1956)

Ca orice cetățean american decent, vă preocupați de propria afacere, lucrați din greu la locul de muncă, vă îndepliniți îndatoririle civice și, când veniți acasă nu doriți nimic mai mult decât să stați pe fotoliul preferat cu ziarul în mînă.

Sentimentul de bunăstare crește dacă știrile reflectă chiar și cel mai nebulos indiciu că coșmarul comunismului ar putea fi dispus cândva, undeva, să facă o ușoară concesie față de standardele de comportament civilizate. Așadar, vă relaxați, iar comunismul pare o amenințare sinistră, dar îndepărtată.(...)V-ar surprinde să aflați că trăiți chiar sentimentul de relaxare pe care susținătorii celei mai monstruoase tiranii existente vreodată încearcă să-l inoculeze în voi? Ați putea să fiți uimiți dacă veți afla că sunteți incluși în  planul de viitor comunist și că manipulatorii comuniști se străduiesc să dezvolte în voi o stare de spirit care să le permită să ducă acel plan până la reușită?”

Și continuă Hoover: „Obiectivul este fixat; tactica rămâne fluidă. În prezent asistăm la o schimbare de tactică, iar dvs, cetățeanul american, sunteți motivul acestei schimbări. „Noul Look comunist a fost creat în beneficiul dumneavoastră. Iar scopul lui este să vă înșele. Noua linie a Partidului Comunist - faza americană a temei de coexistență internațională ulterioară conferinței de la Geneva - a început să se contureze în 1955. A fost și mai bine sudată la o mare reuniune a comitetului național, desfășurată în New York, 26 aprilie - mai 1.1956. 

Dacă nu va avea loc o schimbare semnificativă pe scena internațională, ne putem aștepta ca programul adoptat la convenție să fie pur și simplu o extensie și o concentrare a programului de operare actual de infiltrare și tactici frontale unite.

 

Această modificare a programului revoluționar al Partidului Comunist este concepută pentru a vă înșela. Amintiți-vă că este o tactică comunistă să se facă un pas înapoi pentru a permite partidului să facă doi pași înainte în viitor. Adică o retragere temporară care fizează scena pentru un avans mai mare. Lenin a explicat perfect această strategie: „Cea mai mare loialitate față de ideile comunismului trebuie combinată cu capacitatea de a face toate compromisurile necesare, de a schimba direcția, de a face acorduri, zig-zag-uri, retrageri și tot așa”.

Reușește Partidul comunist să-și atingă scopul?, se întreabă Hoover.  „Da, dacă poate să vă convingă că amenințarea comunistă se diminuează. Adevărul e că tirania globală a secolului al XX-lea nu a fost niciodată mai mortală pentru că nu a fost niciodată camuflată cu o eficiență atât de ingenioasă. Presa comunistă a criticat deschis „crimele lui Stalin” și „banda lui Beria” referindu-se la pogromuri și alte excese. E prima critică reală făcută de comuniștii americani cu privire la „patria mamă a socialismului” și asta îi poate face pe unii oameni să spună că leopardul își schimbă petele. Aceste tactici în zig-zag și camuflajul calculat creează o oportunitate perfectă pentru comunist de a-și construi arma mortală: frontul unit!

 

 Ce înseamnă asta? Ceva ce poate fi aplicat la orice nivel, local, de stat, regional, național sau internațional. Comuniștii încep cu probleme actuale, presante și legitime, legate de șomaj, salarii, ore de muncă, condiții generale de muncă și construiesc o varietate de organizații în jurul acestor probleme. Obiectivele sunt extinse treptat și legate de politicile externe, precum și de politicile interne. Procedura se poate dezvolta chiar și în ceea ce este cunoscut sub numele de „guvern de front unit.” Poate deveni o armă puternică a unei mici minorități a Partidului Comunist. Frontul unit este făcut să pară atrăgător pentru liberali, progresiști ​​și reformiști, precum și pentru muncitori, deși tot el lucrează în paralel pentru a distruge libertatea sindicatelor și tot ceea ce speră să obțină adevărații liberali, progresiști ​​și reformiști”.

 

 

Hoover mai spune: „Comuniștii astăzi pot condamna un grup sau o persoană, iar mâine, dacă este în interesul lor, îi pot lăuda pe cei care ieri îi stigmatizau. Politica poate fi inversată, dacă servește scopului lor, așa cum s-a întâmolat cu o recentă "desanctificare" a unui dictator sângeros de către cei care ieri îi făceau statuie. Vedem acum spectacolul obscen al purificării celor vii în detrimentul morților, în timp ce păcatele de peste trei decenii sunt îngropate în grabă într-o groapă comună.

Există un scop în această fluturare a ramurilor de măslin și în acest proces de „reevaluare.” Se fac calcule pentru a elimina teama de comunism, pentru a intensifica „operațiunea Calului Troian” și astfel a deschide calea către un front unit. Dacă cineva vrea dovezi ale caracterului internațional al conspirației comuniste, trebuie doar să vadă mișcprile frenetice ale presei comuniste.

 

Fenomenul pe care îl numesc pseudo-liberal este ceva diferit. Indivizii care aparțin pseudo-liberalismului nu sunt membri ai Partidului Comunist. Ba chiar neagă orice simpatie față de comunism. Aparent nepăsători față de conspirația existentă, înșelați de contactele comuniste pe care aparent sunt incapabili să le recunoască, pseudo-liberalii decolează de pe zboruri intelectuale care sfârșesc inevitabil pe o pistă atractivă, pregătită pentru ei de către comuniști. Chiar și atunci când capcanele ascunse de pe acest culoar pe care zboară duc la o concluzie dezastruoasă, ei nu învață nicio lecție. Pseudo-liberalii își iau din nou zborul cu nerăbdare spre o stratosferă rarefiată și, inevitabil,ajung în cârligurl comunist.

În final, Hoover concluzionează că, în fața acestui asalt, cetățeanul american „nu trebuie să accepte altcveva decât faptele, nici versiunea majoritară, nici cea minoritară”.