Scriitorul și dizidentul rus din era sovietică, Vladimir Bukovski, a murit duminică în Cambridge, Marea Britanie, la vârsta de 76 de ani. Pe fondul unor afecțiuni cronice, acesta a făcut stop cardiac, duminică seară, în timp ce era internat în spitalul Addenbrookes din Cambridge, potrivit agenției de presă TASS.

Pentru motive precum „agitație și propagandă anti-sovietică”, Vladimir Bukovski a fost întemnițat fără proces în 1963, petrecându-și următorii 12 ani în colonii penitenciare sovietice, lagăre de muncă forțată și spitale de  psihiatrie. Scriitorul a făcut greva foamei de 20 de ori în tot acest răstimp. A fost printre primii care au denunțat în fața Occidentului folosirea de către U.R.S.S. a instituțiilor psihiatrice pentru oprimarea deținuților politic. În egală măsură, el a condamnat și atitudinea Occidentului de complicitate cu Uniunea Sovietică și succesorii acesteia.

A trăit în Marea Britanie începând din iarna anului 1976, când secretarul general al partidului comunist sovietic, Leonid Brejnev, a acceptat un schimb de deținuți politic, eliberându-l pe Vladimir Bukovski pentru a-l primi pe Luis Corvalan, liderul partidului comunist din Chile, încarcerat după lovitura de stat a generalului Pinochet.

Printre cărțile lui Bukovski traduse în limba română se numără „Această sfâșietoare durere a libertății” și „Reușești sau mori”, publicate de editura Humanitas. 

Ultima sa lucrare, „Judgement in Moscow: Soviet crimes and Western complicity” (Judecată la Moscova: Crimele sovietice și complicitatea occidentală), fusese publicată în engleză pe 14 mai 2019 și era scrisă pe baza analizei a mii de pagini din arhivele sovietice secrete, la care a avut acces după 1991. Bukovski se declara șocat de faptul că U.R.S.S., deși criticată fățiș de Occident, ajunsese să aibă putere de influență asupra Vestului. Scriitorul constatase cu surprindere capacitatea de influență, civică sau politică, pe care o dobândise puterea sovietică în democrațiile vestice.

Trăind câte o jumătate din viață în ambele sisteme transnaționale, Uniunea sovietică și Uniunea europeană, Vladimir Bukovski a atras atenția asupra similitudinilor dintre cele două, mai ales în lumina tentativelor eșuate de reformare a U.R.S.S.: „Am trăit viitorul vostru și nu a mers”, spunea acesta, criticând noua cenzură „politic corectă”, impunerea agendei minorităților, greutatea mecanismelor birocratice și numirile netransparente în funcții-cheie din vârful aparatului administrativ al U.E.

„Mi se pare de neînțeles faptul că, după ce tocmai a fost îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, este edificat un altul, izbitor de asemănător: Uniunea Europeană. (...) Nu vreau sa spun ca Uniunea Europeană se va lansa într-o bună zi în crearea unui Gulag sub forma administrării unui arhipelag de lagăre de concentrare, ca în U.R.S.S. (…) pentru asta este nevoie de conducători fără scrupule, care să administreze represiunea, niște Dzerjinski, niște Stalini, niște Beria (...) E suficient să ne uităm la harta cu cele mai multe conflicte înghețate din actualitatea politică: Rusia. Sau la fosta Iugoslavie, care și ea se dădea drept un exemplu de conviețuire a diferitelor minorități”, afirma Bukovski în interviul „U.E., noul Soviet?”.

„Așadar, tovarăși, ar trebui să ne felicităm pe noi înșine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hrușciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar și Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reușit”, scria Vladimir Bukovski în 2009 împotriva numirii „cu ușile închise” a baroanei Katherine Ashton în funcția de ministru de Externe al U.E., potrivit publicației Curentul. 

Vladimir Bukovski a fost și președinte de onoare al Centrului Rezistenței Anticomuniste din România. După destrămarea U.R.S.S. din 1991, dizidentul anticomunist a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a și extras, pentru cercetare, un fond impresionant de documente putând ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Cu prilejul multiplelor vizite efectuate în România, scriitorul rus a făcut dezvăluiri despre legăturile dintre Ion Iliescu și structurile sovietice ale KGB din anii ‘80. Conform unor stenograme secrete ale KGB, Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la București după îndepărtarea violentă a lui Ceaușescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB și GRU în România. 

Dizidentul rus avea convingerea necesității unui proces al comunismului, argumentând că, atâta vreme cât nu se ține și la Moscova un proces similar celui de la Nurenberg, războiul încă nu s-a terminat.