Datoriile se moștenesc. Iar cele pe care Jean-Claude Juncker le va lăsa drept moștenire Uniunii Europene după încheierea mandatului său sunt enorme. Atât din punct de vedere economic și politic. Primele, așa după cum a scris ziarul italian L'Espresso, se ridică la aproximativ un trilion de euro pe an. Pentru că, împreună cu țara lui, Luxemburg, considerată capitala evaziunii fiscale de pe continentul european, bugetul UE și al celor 28 de state membre sunt dezastruoase.
Un munte al impozitelor neplătite, multinaționale care fac profituri de miliarde încercând să nu plătească impozite, dar și cu contribuția statelor membre UE care concurează între ele în a găsi cel mai bun loc pentru a-și muta capitalul.
În acest joc sângeros pentru profitul multinaționalelor, Jean Claude Juncker, cu Marele său Ducat, a jucat un rol-cheie. Ca fost premier al Luxemburgului timp de câțiva ani, puterea pe care a avut-o l-a ajutat să transforme mica țară din Benelux într-un adevărat paradis fiscal în Uniunea Europeană. Atât de mult încât ancheta LuxLeaks din 2014, când Juncker a fost înscăunat la Bruxelles în calitate de președinte al Comisiei Europene, a arătat, pe baza a 28.000 de documente confidențiale, cum 343 de companii multinaționale au înființat structuri financiare complexe pentru a „optimiza" costurile cu taxele, adică pentru a plăti cât mai puține taxe posibil.
Luxemburg este doar vârful aisbergului unui sistem foarte profund de evitare a impozitelor. Un sistem ramificat care implica nu numai Marele Ducat al lui Juncker, ci și Belgia, Olanda, Irlanda și Malta. Potrivit UE, această concurență neloială costă anual mii de miliarde de euro în taxe neplătite. Dar, din câte se vede, președintele Comisiei s-a arătat mult mai interesat să spună altora cum să gestioneze datoriile publice, decât să atace frontal această înșelătorie pe față împotriva multor state membre UE și a cetățenilor lor.
Tabloul conturat în presă în urma acestor investigații privind evaziunea fiscală la scară largă practicată în Luxemburg în timpul mandatelor sale de premier este unul al manevrelor politice, presiunilor asupra guvernelor suverane, acordurilor privind modul de evitare a reformelor fiscale în Europa și constrângerile legate de secretul acordurilor între state și giganții industriali și comerciali. Imagine care arată, dacă mai era nevoie, inoportunitatea numirii lui Juncker ca președinte al Comisiei.
Peste toate astea s-a adăugat și scandalul de la începutul anului, al unui așa zis „stat paralel” al serviciilor secrete, fiind dezvăluit modul în care fostul prim-ministru al Luxemburgului a creat un sistem de ascultare ilegală a tuturor cetățenilor Marelui Ducat. Serviciul secret SREL a efectuat interceptări telefonice și spionaj ilegale și a menținut o arhivă de dosare secrete (fișe) pentru opozanții politici ai fostului prim-ministru.
La aceste datorii economice pe care le lasă moștenire Juncker se adaugă efectele politice la fel de dezastruoase asupra Europei. În ultimii ani, în mod paradoxal, Juncker s-a dovedit a fi un adevărat aliat al celor mai fervenți euro-sceptici. Neputând înțelege Europa și cetățenii europeni, de neclintiti în fața criticilor, convins că UE funcționează ca unsă, Juncker nu a vrut niciodată să se schimbe. Și tocmai această certitudine a sa a făcut ca Uniunea Europeană să devină tot mai indezirabilă pentru mulți cetățeni ai țărilor membre.
Asta a dus la ascensiunea forțelor așa numite populiste și a mișcărilor suverane, despre care se spune acum că amenință unitatea europeană. Lecția primită de omul forte de la Bruxelles, prin pedeapsa administrată de electoratul din Luxemburg, este cea mai bună dovadă. Alegerile de acum câteva zile, din Marele Ducat, au adus cel mai dramatic rezultat din istoria partidului lui Juncker (CSV)- doar 28 de procente.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.