Foto: president.gov.ua
ACTUALIZARE: Premierul britanic și-a dat demisia în DIRECT printr-o alocuțiune politicianistă. În contextul aruncării în aer și a demolării monumentului malthusianist din Georgia, SUA, în care se cerea reducerea populației globului la 500 de milioane de oameni, aducem aminte un articol al fostului premier în care acesta face afirmații asemănătoare. Îl republicăm integral mai jos.
ȘTIREA INIȚIALĂ: Boris Johnson este așteptat să demisioneze astăzi din funcția de prim ministru de care se agață cu ultimele sforțări.
O purtătoare de cuvânt a declarat: „Premierul va face astăzi o declarație în fața țării.”, transmite Daily Mail.
Mai mult de 50 de miniștri și alți membri ai guvernului au demisionat și se va pune întrebarea dacă aceștia pot fi pur și simplu numiți din nou în cazul în care Boris Johnson rămâne în funcție până în octombrie, după cum dorește el.
George Freeman, care a anunțat că demisionează din funcția de ministru al științei în această dimineață, a declarat că Johnson trebuie să își ceară scuze reginei și să o sfătuiască să ceară un premier interimar.
„Boris Johnson trebuie să predea sigiliile biroului, să-și ceară scuze Majestății Sale și să o sfătuiască să ceară un prim-ministru interimar”, a spus el.
„Miniștrii trebuie să se poată întoarce la muncă și să putem alege un nou lider conservator care să repare daunele și să reconstruiască încrederea”, a mai afirmat acesta.
Vizitele de PR la Kiev, pe pașii străbunicului său moscovit, nu i-au ajutat.
Ce voia Boris Johnson exact acum un an și o lună: Premierul britanic Boris Johnson a cerut liderilor din Grupul celor șapte națiuni, numit și „G7” să se angajeze în vaccinarea întregii lumi împotriva COVID-19 până la sfârșitul anului 2022.
Johnson declara că va încerca să obțină un angajament în privința atingerii obiectivului global de vaccinare, anunță NDTV.
"Vaccinarea
întregii lumi până la sfârșitul anului viitor ar fi cea mai mare
realizare din istoria medicinei", a spus Johnson într-o declarație. "Îi
invit pe colegii mei lideri din G7 să ni se alăture pentru a pune capăt
acestei pandemii teribile și să se angajeze că nu vom permite niciodată
ca devastarea provocată de coronavirus să se repete."
Boris Johnson și tatăl său, Stanley Johnson, sunt
adepți ai depopulării planetei, respectiv ai teoriei malthusianiste.
Într-un articol din 25 octombrie 2007 publicat în The Telegraph și tradus de ActiveNews - vedeți mai jos -, Johnson afirma că „Este timpul să avem discuții de oameni maturi privind numărul optim de ființe omenești de pe această planetă”.
Tatăl lui Boris Johnson a fost angajat al Băncii Mondiale și Comisiei Europene
dar și europarlamentar. Tatăl lui Stanley, bunicul lui Boris, s-a numit
Osman Kemal și era fiul lui Ali Kemal Bey, unul dintre ultimii miniștri
de Interne ai Imperiului Otoman.
Mama lui Boris Johnson, Charlotte Johnson Wahl (născută Fawcett), o pictoriță renumită, s-a născut în 1942 la Oxford. Părinții ei, și bunicii lui Boris Johnson, au fost James Fawcett și Frances Beatrice Lowe, care s-au căsătorit în 1937 în St. Pancras, Londra.
Tatăl bunicii lui materne, Elias Avery Loew s-a născut la 15 octombrie 1879 la Moscova (pe atunci parte a Imperiului Rus), într-o familie de evrei lituanieni condusă de Charles Loew, un comerciant de mătase și broderii, și de soția sa, Sarah Ragoler. A emigrat la New York împreună cu părinții săi în 1892, devenind cetățean al Statelor Unite în 1900. În 1918 a modificat ortografia numelui său de familie în Lowe.
În postfața reeditată sub titlul VIRUSUL, Johnson, acum de 80 de ani, spune: „Va
fi
lupta cu COVID-19 la fel de reușită ca cea a eroului meu fictiv în
lupta împotriva
virusului Marburg? ... Gândindu-mă la propria mea carte și la finalui
ei fericit, nu pot să nu simt că guvernele din întreaga lume,
inclusiv ale noastre, trebuie să se concentreze fără milă pe căutarea
unui antidot sau a unui vaccin. Fără a diminua în vreun fel importanța
măsurilor de precauție de izolare sau atenuare, imunizarea în masă s-ar
dovedi cu siguranță un factor crucial în oprirea răspândirii COVID-19
sau în prevenirea unor noi focare, de ex. „al doilea val” despre care
auzim”.
Alte titluri, în original, din opera vastă a
tatălui lui Boris Johnson: Life without Birth: A Journey
Through the Third World in Search of the Population Explosion (1970),The
Green Revolution (1972), The Population Problem (1973),The Urbane
Guerilla (1975), The Marburg Virus (1982), World Population and the
United Nations (1987), World Population - Turning the Tide (1994),The
Politics of Population: Cairo, 1994.
În urmă cu un an, Marea Britanie comandase peste 500 de milioane de doze de vaccin COVID-19 pentru
populația sa de 67 de milioane de locuitori.
Boris Johnson, la 25 octombrie 2007, în The Telegraph: Suprapopularea globală este adevărata problemă
„Este un indicator tragic al gradului în care s-a
schimbat lumea – și infinita capacitate a omului modern de a se ofensa –
faptul că nu există două subiecte care să-ți producă necazuri politice
mai repede decât maternitatea și plăcinta cu mere.
Ultima dată când am încercat să sugerez că există
ceva de spus în favoarea plăcintei cu mere, am stârnit un val de ură în
rândul activiștilor pentru o alimentație sănătoasă. A atins un asemenea
nivel încât jurnaliștii chiar aruncau în mine cu plăcinte, cerându-mi
retractarea cuvintelor și așteptând ca eu să mă scuz și să denunț formal
rolul plăcintei cu mere în cauzarea obezității.
Cât despre maternitate – fertilitatea rasei umane
– ajungem în punctul în care pur și simplu nu mai putem discuta despre
acest subiect, refuzând, astfel, să spunem ceva inteligent despre cea
mai mare provocare cu care se confruntă Pământul; și nu, indiferent de
cât de convențional este să afirmi acest lucru în prezent (că încălzirea
globală e problema nr. 1 a planetei - n.r.), provocarea cea mai mare cu
care se confruntă Pământul nu este încălzirea globală. Aceasta este o
provocare de ordin secundar. Provocarea de prim ordin cu care se confruntă specia noastră este însăși reproducerea speciei noastre.
În funcție de cât de repede citiți, populația
planetei crește cu fiecare cuvânt ce vă alunecă sub ochi. În fiecare zi
se adaugă mai mult de 211.000 de oameni, iar în fiecare an, un număr cât
populația Germaniei. Ca unul care călătorește în jurul lumii de
decenii, eu observ această schimbare și o simt. O puteți „mirosi” în
blocajele de trafic din Orientul Mijlociu. O puteți observa dacă zburați
deasupra Africii noaptea și vedeți kilometri întregi de focuri arzând
roșiatice în întuneric, din cauză că se incendiază vegetația pentru a
face loc oamenilor.
O puteți vedea în imaginile surprinse din satelit
cu Europa pe timp de noapte, totul fiind luminat ca un iarmaroc. O
puteți vedea în linia de orizont uluitor de zimțată a orașului Shanghai,
unde se construiesc încontinuu zgârie-nori.
O puteți vedea în timp ce zburați deasupra
orașului Mexic, o vastă tablă de șah formată din locuințe mici,
învăluite în smog, întinzându-se de la vest la est; iar când priviți în
jos și vedeți ce îi facem planetei, aveți imaginea îngrozitoare a unor
locuințe care se multiplică și se replichează ca bacilii într-un vas
Petri.
Populația lumii
este acum de 6,7 miliarde, aproximativ dublu față de cât era când m-am
născut eu. Dacă voi trăi până la 80-90 de ani, se va fi triplat în
timpul vieții mele.
ONU și-a revizuit în creștere estimările, prezicând că până în 2050 vor fi 9,2 miliarde de oameni, iar eu pur și simplu nu pot să înțeleg de ce nimeni nu vorbește despre această calamitate iminentă și de ce niciun om de stat de talie mondială nu are curajul să trateze problema cu seriozitatea pe care o merită.
Cum de putem să tot pălăvrăgim despre încălzirea globală sau reducerea consumului, când noi continuăm să adăugăm fără oprire la numărul consumatorilor? Răspunsul este politica, sau, mai precis, lașitatea politică.
A fost o vreme, în anii 1960 și 1970, când
oameni precum tatăl meu, Stanley, deveniseră interesați de demografie,
iar ONU ținea conferințe de mare anvergură pe această temă și era perfect respectabil să vorbești despre salvarea planetei prin reducerea creșterii numărului oamenilor.
Dar, de-a lungul anilor, argumentul s-a
schimbat, iar anumite cuvinte au devenit tabu și anumite concepte au
devenit interzise. Și am ajuns în punctul în care însăși discuția despre
fertilitatea umană, în general, - maternitatea la nivel global – a devenit mai mult sau mai puțin interzisă.
Se pare că am renunțat la controlul populației, și toate tipurile de explicații se oferă în direcția cedării. Unii spun
că Indira Gandhi a făcut un deserviciu întregului concept, prin planul
ei dement de a-i steriliza pe bărbații indieni momindu-i cu câte un
radio cu tranzistori.
Alții pun complezența noastră pe seama Revoluției Verzi, care părea să arate că Malthus s-a înșelat. A
devenit o lecție învățată faptul că populația lumii poate crește până
la o mulțime de miliarde, deoarece omenirea a învățat să facă mai multe
spice de porumb să crească în locuri unde înainte crescuse doar unul.
Iar apoi, în ultimii ani, ideea controlului populației planetei a fost mai mult sau mai puțin înăbușită printr-o mișcare de dublă
învăluire, de la Dreapta la Stânga. Americanii de dreapta dezaprobă
orice sună a control al natalității,
iar George W. Bush retrage contribuția mică pe care America o face
către Fondul ONU pentru Activitățile legate de Populație, în ciuda
impactului asupra sănătății femeilor din țările în curs de dezvoltare.
Cât despre stângiști, ei nu agreează sugestiile legate de controlul populației pentru că par să presupună ideea de colonialism și imperialism și faptul de a-i spune Lumii a Treia ce să facă; și, astfel, am ajuns în poziția absurdă în care omenirea se plânge de
distrugerea mediului, dar, cu toate acestea, niciun comunicat de la
niciun summit UE, G8 sau ONU nu pomenește de creșterea populației, care provoacă acea distrugere.
Sigur, dezbaterea este acum inevitabilă. Uitați-vă la prețul alimentelor, care devin tot mai scumpe din cauza creșterii populației din India și China. Uitați-vă la pofta insațiabilă a chinezilor de carne,
care a dus la o creștere atât de mare a costului hranei, încât Vladimir
Putin a fost obligat să instituie un control al prețurilor în maniera
nefericită a lui Dioclețian sau a lui Edward Heath.
Chiar și în Marea Britanie, crescătorii de pui
consideră că prețul grăunțelor nu înseamnă doar costul grăunțelor și,
deși criza alimentelor poate fi încă o dată soluționată cu ajutorul
inteligenței omului, răul produs asupra mediului poate fi ireversibil.
Este timpul să avem discuții de oameni maturi privind numărul optim de ființe omenești din această țară și de pe această planetă. Vrem, oare, ca sud-estul Marii Britanii, care este deja cea mai dens
populată dintre țările importante ale Europei, să semene cu o suburbie
uriașă?
Acesta nu este – și insist asupra cuvântului „nu” – un argument împotriva imigrației în sine, deoarece, într-un fel, nu contează de unde vin oamenii, iar imigranții au contribuit enorm la economia țării, prin aptitudinile și hărnicia lor.
Aceasta este o întrebare directă despre populație și posibila mărime a rasei umane.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Statea un ucigas cu barba
Si se plangea, se turmenta
Ca, omenirea, nu putea
Cu barda a o sfarama
Boris, borata cacealma
Poporul i'a dat palma grea
Prin Hara-kiri va disparea ?
Daca vrea sa salveze planeta, ca asta e prioritatea pe agenda lor, de ce nu merge cu bicicleta la summituri.
Apoi noi daca eram deștepți ne luam dupa el,iar daca eram prosti si din evul mediu nu ne luam dupa el,ci mai făceam vreo 4 copii.