Ocupați cu micile noastre războaie, mai mult sau mai puțin legitime, nu avem timp să observăm că în vecinătatea graniței noastre se coace de un război cu potențial devastator.
Mai precis, așa cum ActiveNews anunța ieri, șeful Biroului pentru Kosovo și Metohia al Guvernului, a fost arestat la Kosovska Mitrovița și plimbat în cătușe prin Priștina de către autoritățile autoproclamatei republici kosovare.
Gestul, denunțat ca o provocare de către Belgrad, vine într-un anumit context. Acum câteva zile, președintele Vucici a anunțat, aproape disperat, că Marile Puteri nu au de gând să facă nici cel mai mic compromis în privința recunoașterii Kosovo.
Șeful de la Belgrad a fost într-un mini turneu în Statele Unite, unde a discutat despre Kosovo, printre alții, cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres.
În același timp, la Belgrad a sosit o „ofertă” în care Germania, Franța, Marea Britanie și SUA, prin care Serbia trebuia să recunoască independența Kosovo, în schimbul formării Comunității municipalităților sârbe(ZSO) în provincie. Este de remarcat că formarea acestei comunități trebuia să se petreacă de ani de zile, deoarece era parte din acordul de la Bruxelles semnat între Belgrad și Priștina sub auspiciile UE.
Reacția președintelui Vucici a fost clară: „Sunt mulțumit de efortul nostru, dar nu și de rezultatele obținute. De mult timp vorbim despre viitorul Serbiei, despre Kosovo.
„Încercăm să găsim o soluție de compromis, dar partea albaneză își face datoria, iar comunitatea internațională a câștigat. Nu sunt mulțumit, deoarece puterile occidentale sunt ferm angajate să respecte păstrarea independenței Kosovo”.
Evident, rezolvarea diferendului cu Kosovo este o condiție sine qua non pentru accederea în Uniunea Europeană, dezideratul național al liderilor de la Belgrad. În aceste condiții, mesajele intransigente trimise de Marile Puteri arată mai degrabă ca un șantaj la adresa Serbiei, ceea ce Belgradul a fost asigurat ani de zile că nu se va întâmpla.
În acest climat tensionat, amplificat și de faptul că zilele trecute s-au comemorat 19 ani de la bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, a venit gestul Priștinei de a-l aresta pe reprezentantul Belgradului, măsură considerată ilegală de către Serbia, care spune că a respectat procedura stabilită între cele două părți. Președintele Vucici a reacționat dur, spunând că prin acest gest „Teroriștii albanezi au dorit să arate puterea pe care o au și că au susținerea Vestului”.
Mai mult decât atât, prima persoană pe care Vucici a sunat-o după incident a fost președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Ce s-a discutat între cele două părți nu a fost divulgat opiniei publice, cert este însă efectul pe care acțiunea albanezilor l-a avut asupra opiniei publice sârbe. Un sondaj de opinie de ultimă oră arată că peste 81% dintre sârbi ar respinge integrarea în UE dacă prețul ar fi renunțarea la Kosovo.
Mai mult decât atât, întrebat despre posibilitatea ca să sune mobilizarea Armatei, președintele Vucici nu a negat explicit această variantă, afirmând doar că „nu va specula asupra subiectului” și că este conform Constituției „comandantul suprem și misiunea sa este să protejeze poporul și cetățenii țării”.
Acesta a precizat că speră să nu fie nevoit să apeleze la mobilizarea Armatei, dar că este o posibilitate dacă cetățenii sunt în pericol. „Kosovo și Metohia este o parte a teritoriului Serbiei, conform Constituției”, a precizat el.
Toate acestea se întâmplă după ce un lider politic al sârbilor din Kosovo, Oliver Ivanovici, a fost ucis la Kosovska Mitrovița, iar o serie de alți sârbi au fie reținuți, fie hărțuiți de autoritățile de la Priștina.
De asemenea, să nu uităm că la sfârșitul anului trecut izbucneau acuzațiile Ucrainei la adresa Serbiei, Belgradul fiind învinuit că sprijină „mercenarii sârbi care ucid ucraineni în Crimeea”. Exact în acel context a fost expulzat din România și Bratislav Zivkovici, cel pe care SRI l-a acuzat de spionaj în favoarea unui alt stat.
Este evident, în opinia noastră, că dacă lucrurile vor continua pe această pantă, Serbia va reacționa, probabil violent. În această ipoteză, este probabil că Marile Puteri vor interveni de partea albanezilor, iar Rusia se va implica pentru a-i apăra pe sârbi. Pentru cine nu-și mai amintește, acesta a fost scenariul Primului Război Mondial.
Se nasc niște întrebări firești:
Cine are interesul să îndepărteze Serbia de Europa, umilind-o pe un subiect pe care i se promisese că nu e obiect de șantaj?
De ce Marile Puteri nu oferă o soluție de compromis sârbilor și albanezilor, astfel încât primii să intre în UE, iar albanezii să fie liberi să-și mențină măcar statutul actual?
De ce Occidentul ține cu orice preț să-și facă un dușman din al doilea cel mai numeros popor din Balcani, mai ales după 20 de ani de bunăvoință din partea acestuia din urmă?
De ce se dorește șubrezirea președintelui Vucici, cel care a câștigat tocmai promițând că va duce țara spre UE, dar fără a-și pierde demnitatea națională? Oare nu știu „puterile din umbră” că alternativa la un Vucici perceput prea puțin patriot ar fi niște radicali care îl fac pe Miloșevici să pară samariteanul milostiv?
De ce se dorește șubrezirea președintelui Vucici, cel care a câștigat tocmai promițând că va duce țara spre UE, dar fără a-și pierde demnitatea națională? Oare nu știu „puterile din umbră” că alternativa la un Vucici perceput prea puțin patriot ar fi niște radicali care îl fac pe Miloșevici să pară samariteanul milostiv?
Având în vedere că orice student de istorie poate anticipa reacțiile Belgradului la ultimatumuri, pentru mine este clar că prin aceste incidente tocmai pe acest gen de răspunsuri se mizează.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.