Magnanville (Franța), 13 iunie. Doi polițiști, soț și soție, sunt uciși cu lovituri de cuțit de un franco-marocan (25 ani), autodeclarat radical islamist. Atacatorul e împușcat de forțele de ordine.

Nisa (Franța), 14 iulie. Un franco-tunisian (31 ani) intră în viteză cu un camion pe o promenadă și omoară 84 de oameni. E ucis de polițiști, în momentul în care deschide focul asupra lor.

Würzburg (Germania), 17 iulie. Un refugiat afgan de 17 ani, înarmat cu un topor, atacă pasagerii unui tren, rănind patru persoane. Agresorul este împușcat de poliție.

München (Germania), 22 iulie. Un germano-iranian de 18 ani trage cu pistolul pe stradă și împușcă mortal 9 oameni, apoi se sinucide.    

Reutlingen (Germania), 24 iulie. Un refugiat sirian de 21 de ani atacă trecătorii, cu o macetă. O femeie însărcinată e ucisă, iar alte două persoane – rănite. Atacatorul e arestat.

 Lecții online despre „crime perfecte”

Așa cum criminalii nu au semnul fiarei tatuat pe frunte și nici vreo fizionomie aparte, ce ne-ar putea ajuta să-i identificăm prin mulțime, teroriștii se ascund sub cele mai comune tipologii umane. E vecinul de treabă, care te salută respectuos, e musulmanul care poartă pantaloni scurți și merge la serviciu cu bicicleta. Diavolul se plimbă prin lume luând cele mai pașnice înfățișări.

Teroriștii care, în 42 de zile, au ucis 96 de oameni în Franța și în Germania nu erau luptători instruiți în Siria, ci indivizi care s-au înrolat benevol în acest măcel, acționând pe cont propriu, precum niște soldați telecomandați de la distanță, prin ideologie. Propaganda jihadistă, dar și instrucțiuni asupra modului prin care noii recruți își pot duce la îndeplinire „misiunile” sunt la liber, pe intenet. Fanatizarea unui individ și transformarea lui într-un ucigaș se pot produce din două - trei click-uri pe mouse.

„Lone jihad” este noul tip de luptător folosit de grupările teroriste. Definiția sa apare în într-o publicație online a uneia dintre grupările teroriste (n.r. – nu vom dezvălui nici numele revistei, nici pe cel al organizației, pentru a evita promovarea acestora). „Lone Jihad este un termen constituit din două părți. Primul, jihad, înseamnă să faci toate eforturile pentru a lupta și pentru a susține lupta contra inamicului. Al doilea indică individualitatea, iar Lone Jihad este un frate ce trebuie să pună în aplicare jihadul, așa cum l-am definit, dar în mod individual și independent, în țara «kuffar» (n.r. – a necredincioșilor), fără a fi nevoie să raporteze liderilor mujahedini”, se spune în ediția de primăvară a acestei publicații.

Folosirea luptătorilor „lone jihad” este, în opinia grupărilor teroriste, o strategie eficientă, menită să crească „gradul de frustrare și suferință la care sunt supuse națiunile vizate, prin revenirea punctelor de control în inima capitalelor așa-ziselor super puteri, prin controalele de securitate în continuă creștere pentru pasagerii din aeroporturi, nivelul ridicat al procedurilor de securitate, încălcarea vieții private, spionarea și supravegherea în masă ale comunicațiilor cetățenilor lor.”

Aceeași publicație în limba engleză, disponibilă online fără niciun fel restricție, îi învață pe potențialii recruți de tip „lone jihad” cum să ucidă „într-un mod profesionist”. Viitorii criminali în masă sunt instruiți cum să colecteze informații despre țintele vizate, cum să plaseze bombe-capcană și cum să nu lase la locul crimei urme ce ar putea conduce la identificarea și la prinderea lor.

În numărul 15 al revistei online, recruții sunt învățați cum să comită crime „la domiciliu, în zona rezidențială” a țintelor, „unde există mai puțină securitate decât la locul de muncă”. Sunt descriși exact pașii ce trebuie făcuți pentru a pătrunde prin efracție într-o casă, apoi este explicat modul în care pot fi confecționate trei tipuri distincte de bombe: coletul-bombă, bomba magnetică pentru mașină și bomba care se declanșează la deschiderea ușii. 

Din 10.000 de oameni care descoperă pe net aceste materiale propagandistice ce instigă la crimă, 9.999 își fac cel mai probabil cruce și-și văd de viața lor. Unul singur cade în undiță. E acel rătăcit care nu-și mai găsește calea.

Ȋn mod sigur, nu toți „rătăciții” vor deveni, din războinici în fața tastaturii, militanți reali. Adolescenții rebeli se vor maturiza, depășind momentul răzvrătirii. Unii adulți vor descoperi că nu au, pur și simplu, profilul unui ucigaș, pentru a comite atacuri teroriste, iar alții vor fi restricționați de rutina obligațiilor din viața de zi cu zi.

Cu toate acestea, câțiva dintre „rătăciți” își vor lua la un moment dat misiunea în serios și vor deveni „lone jihad”, comițând crime în masă. De ce fac ei asta? Pentru că provin din medii diverse, e puțin probabil ca motivația lor să fie determinată de aceiași factori. Potrivit raportului „ISIS în America”, dat publicității în decembrie 2015 de Centrul pentru Securitatea Internă și Cibernetică din SUA, majoritatea experților au convenit că radicalizarea e un proces individualizat și extrem de complex, adesea configurat printr-o interacțiune prost înțeleasă dintre factorii personali și cei structurali (parametrii fundamentali ai unei societăți). 

Motivațiile ideologice sunt profund interconectate și imposibil de separat de motivele personale. Centrul Național pentru Contraterorism din SUA a observat că cei care îmbrățișează ideologia ISIS tind să fie „indivizi privați de drepturile lor, în căutarea împlinirii ideologice, religioase și personale”. Căutarea apartenenței, a sensului și/sau a identității poate fi un factor de motivare crucial pentru mulți dintre cei care devin adepți ai ISIS.

Această căutare a sensului a fost comprimată perfect în cuvintele lui Moner Abu Salha, un tânăr de 22 ani din Florida, cunoscut fiind ca primul american care a murit într-o misiune  sinucigașă în Siria, în numele organizației Jabhat al Nusra. „Am trăit în America”, declara Abu Salha într-un videoclip din 2014. „Știu cum este. Aveți toate parcurile de distracții și de fantezie, și restaurante, mâncare și mașini, și tot acest rahat. Credeți că sunteți fericiți. Nu sunteți fericiți. Nu sunteți niciodată fericiți. Eu nu am fost niciodată fericit. Am fost mereu trist si deprimat. Viața e un rahat", spunea tânărul care descria, în schimb, viața de război din Siria ca fiind „cel mai bun lucru pe care l-am trăit vreodată.” 

Procesele mentale complexe ce îi determină pe acești tineri să se angajeze în astfel de misiuni extreme sunt greu de înțeles în totalitate. Este însă evident că grupările teroriste și mașinile lor de propagandă au abilitatea de a exploata emoțiile, nevoile și vulnerabilitățile acestor tineri, indiferent de originile lor demografice.  

Într-un raport publicat de Serviciul de Informații și Securitate din Olanda (AIVD) se arată că „în țările occidentale există un grup mare de musulmani, cea mai mare parte tineri, care se simt izolați în societățile unde trăiesc. Deoarece acești tineri, spre deosebire de părinții lor, își văd viitorul în Occident dar, în același timp, se confruntă cu un sentiment puternic de neîncredere față de societatea occidentală, ei sunt în căutarea propriei identități și a unei poziții pe care să o adopte în societate. Aflați în căutarea unor răspunsuri la aceste întrebări, ei pot ajunge într-un mediu care le este familiar și ușor accesibil: internetul. Iar aici nu doar că pot găsi o mulțime de informații, dar pot, de asemenea, și să devină parte dintr-o comunitate virtuală (musulmană), schimbând idei și defulându-și frustrarea cu alte persoane, ce au aceleași opinii și care le împărtășesc soarta”.

N.a. - Ȋn România există o linie telefonică antitero - 0800.800.100, la care cetățenii pot semnala situații suspecte a genera acțiuni teroriste. Linie telefonică este gratuită, iar activitatea operatorilor de la Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă din cadrul SRI, care preiau aceste apeluri, are caracter permanent.

VA URMA: Care este profilul recruților de tip „lone jihad”