Un tânăr indian a decis să-și dea în judecată părinții pentru că l-au născut fără consimțământul lui. „Anti-natalistul” Raphael Samuel se află în fruntea unei mișcări sociale noi care începe să câșige teren.
„Îmi iubescc părinții”, insistă Samuel, „dar m-au avut pentru bucuria și plăcerea lor”.
Tânărul care trăiește în Mumbai spune că viața lui a fost „uimitoare", nu a fost forțat să facă anumite lucruri, și cu siguranță, nici el nu vrea să oblige pe cineva.
„Anti-natalismul” - o alegere conștientă, influențată moral de respingerea reproducerii - pare să se prindă tot mai mult în India, existând deja grupuri pe Facebook și întâlniri în viața reală între cei care se alătură acestei mișcări care se pronuță împotriva nașterilor. Și care are legătură cu așa numita Mișcarea de Exterminare Umană Voluntară, un curent vechi de zeci de ani, care, pe scurt, pretinde că lumea ar fi un loc mai bun dacă oamenii nu ar procrea și ar muri. Fenomenul a atras numeroase cupluri indiene fără copii, care susțin că au fost pedepsite prin hotărâre judecătorească, și chiar persecutați în comunitățile și familiile lor, pentru alegerea de a nu avea descendenți.
Sunt voci care dau vina pe politica guvernului indian pentru creșterea „anti-natalismului”, India fiind a doua țară cu cea mai mare populație din lume. Iar autoritățile au încurajat cuplurile tinere să se oprească la doi copii și chiar au primit stimulente dacă aleg să nu se reproducă.
„Anti-nataliștii” - care au ca lozincă „Stop Making Babies”, intenționează să organizeze prima conferință națională, duminică. Ei spun că doresc să creeze o organizație la nivel național care să răspândească conștiința despre viața fără copii.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ideologia pe care-am importat-o fără să ne dăm seama ne spală creierii, ne nivelează, ne îndobitocește făcându-ne să ne credem invulnerabili. Mă crucesc atunci când văd oameni care n-au nimic urlând isteric și acuzând guvernul că atacă „proprietatea privată”. Căci, să fiu scuzat, ce anume deține o familie care stă în chirie într-un apartament pentru care plătește între 30% și 50% din cât câștigă și care folosește mașina de serviciu? Sau, dacă vreți, ce anume deține o familie care și-a cumpărat cutia de chibrituri în care stă cu rate de la bancă pe 30 de ani? Iluzoria lor proprietate este deținută în fapt de către bancă, iar următorii 30 de ani le sunt amanetați.
Cele prezentate sunt doar exemple din care n-ar trebui să reținem decât modul cacofonic în care mase întregi de oameni loviți de amintita boală sunt capabile să se încrânceneze în cel mai stupid mod posibil. Ei nu dețin nimic, dar idealizează proprietatea privată; ar fi capabili chiar să voteze reintroducerea sclaviei, în ciuda faptului că ar îngroșa rândurile primelor victime. Urlă împotriva sistemului public de sănătate neavând habar că în sistemul privat, cu veniturile lor, nu-s capabil nici să suporte o banală operație de apendicită sau de hernie. Iar beneficiile „abonamentelor private” le văd încă de pe acum: cum au scos abonamentul, cum i-au programat peste trei luni, indiferent de gravitate. Ar fi capabili să scandeze slogane până la epuizare pentru susținerea sistemului privat de pensii, cu toate că în această ecuație nu e decât un singur câștigător: administratorul privat care, lună de lună, se înfruptă din comisionul pe care-l plătesc ei. Când cineva le pune oglinda în față încercând să le arate cât de urât s-au transformat, încep să urle isteric.
De fapt, acest vierme viclean, insinuat atât de pervers în interiorul națiunii noastre, le-a luat celor loviți puterea de a raționa, le-a tăiat logica și spiritul critic. Îi poartă haotic acolo unde are nevoie să-și facă hachițele, făcându-i să creadă că merg pe drumul drept. Cei loviți de această boală sunt, din păcate irecuperabili. Pur și simplu n-ai ce să le faci. Încerci să le vorbești logic, să le explici, iar ei se blochează râșnind precum un pick-up stricat același slogan. Încerci să-i deblochezi vorbind mai apăsat, dar ei se-apucă să urle. Dezamăgit, nu poți decât să pleci în ecoul răgetelor animalice pe care le auzi în fundal.
E trist că toată ideologia stearpă asimilată de unii dintre noi se propagă fără milă în rândul celor mai tineri, transformându-i în carcase seci. Generații întregi de analfabeți, șlehte de prostovani cu diplome și calificări înalte sufocă din ce în ce mai mult societatea românească. Mai rău e că noi am avut întotdeauna o sensibilitate pentru ceea ce vine din afară, considerând că tot ce ne sosește de-acolo e superior. În ceea ce privește pustiul ideologic, Occidentul e terminat definitiv. Ei sunt iremediabil bolnavi, națiuni întregi săpându-și cu voioșie propria groapă. Să ajungi să propagi idei tembele precum obligativitatea localnicilor de a asimila cultura și civilizația imigranților, iată semnul suprem al maladiei.
Din nefericire și noi ne îndreptăm spre groapă. Atracția noastră pentru ceea ce e străin, pentru „cei care au reușit afară” ne e cel mai mare dușman pentru că acesta e mediul de transmitere a nemiloasei maladii despre care v-am povestit. Cei atinși de boală încă nu-s mulți, dar viteza de răspândire, modul în care îi atacă pe cei tineri ar trebui să ne îngrijoreze și să ne facă să reacționăm cumva.
Noi însă stăm pasivi. Ne uităm fără reacție la modul brutal în care sistemul de învățământ din ce în ce mai ideologizat ne distruge copiii. Și, în loc să-i atragem în sânul familiei, în loc să ne unim în comunități sănătoase, ne însingurăm, împingem copiii în „after school”-uri depersonalizate, ne externalizăm obligațiile sub scuza că „avem de lucru”. De fapt, acest „avem de lucru” ne împinge și pe noi în același tăvălug în care vom sfârși infectați de viermele despre care v-am povestit. Sau, dacă nu îmbolnăviți, extrem de frustrați din cauză că nu vom înțelege cum oameni atât de lipsiți de logică pot lua deciziile în ceea ce ne privește.
https://www.facebook.com/TrenduriEconomice/posts/801679303517369
Insa ideea de a nu mai naste tigani (indieni) pe banda rulanta e laudabila. Ar fi bine ca rudele lor din Europa sa ia exemplu si sa nu mai vedem atatia puradei pe strazi la cersit.
Omul, ca urmare a pacatului, coruptiei spirituale si a diferitelor boli ori slabiciuni, are parte de foarte multe neputinte, care, insa, pot fi depasite si gestionate, din perspectiva duhovniceasca, dar, cu o singura conditie: anume, sa le identificam, sa le diagnosticam, sa le recunoastem, sa le asumam, intr-un mod sincer, profund, serios si responsabil!...
Altfel spus, sa ne rugam, neincetat, Preabunului si Preamilostivului nostru Dumnezeu, sa inlature/sa indeparteze de la noi, toata neputinta, boala, slabiciunea, fragilitatea, sensibilitatea si vulnerabilitatea, devenenind, astfel, din nou, sanatosi, capabili, puternici si liberi!...
Cu alte cuvinte, sa ne vindece de neputinta de a nu putea iubi, de a nu putea produce/genera/raspandi bucurie, prospetime, inspiratie, energie, pace si lumina, de a nu ne putea cai si pocai, de a nu putea fi uniti, sinceri, corecti, demni, drepti, onesti, neipocriti si nefatarnici, de a nu putea sta, drepti si verticali, in picioare, de a nu putea sta, smeriti, in genunchi, de a nu putea spune un cuvant bun, un buna ziua, un te rog sa ma ierti si un multumesc frumos, de a nu putea fi, pur si simplu, OM!...
Sa ne rugam Lui, asadar, sa iesim, biruitori/invingatori, din neputinta de a fi inutili, inerti, alterati, imposibili, incapabili si, deci, neputinciosi, caci, toata neputinta aduce boala si pacat iar "plata pacatului este moartea!..."
"Dumnezeule, milostiveste-te spre mine, bolnavul, pacatosul si neputinciosul, amin!"
Stelian Gombos
steliangombos.wordpress.com