Kalev Leetaru, profesor asociat la George Washington University Center, semnează un articol în Forbes în care arată cum unul dintre cele mai cunoscute romane ale sfârșitului de secol XX, care a introdus în cultura modernă termenul „Big Brother”, a profețit lumea de azi. O lume distopică în care ne vom regăsi mai mult decât oricând dacă vom reciti cartea britanicului, tipărită în anul 1949.

 

Cel mai faimos roman al lui George Orwell, „1984” va împlini, luna viitoare, 70 de ani. Privind înapoi la predicțiile sale și la starea lumii de astăzi, cât de mult a avut dreptate în predicțiile sale privind starea de supraveghere distopică în care fiecare cuvânt este monitorizat,  în care discursul care nu este acceptat este șters, în care istoria este rescrisă sau eliminată cu totul, iar oamenii pot deveni „non-persoane” din cauza opiniilor neagreate de cei aflați la putere?  Iată că predicțiile lui Orwell au fost înfricoșător de precise”, scrie Kalev Leetaru.

Publicăm mai jos analiza profesorului american: 

În 1984, statul decidea ceea ce constituia un discurs acceptabil în menținerea ordinii societății.

În 2019, există un mic grup de companii private din Silicon Valley și directorii lor care exercită puterea absolută asupra a ceea ce ni se permite să vedem și să spunem în mediul online.

În 1984, existau doar câteva țări cărora le aparțineau majoritatea cetățenilor lumii/

În 2019, există doar câteva imperii social media cărora le aparțin majoritatea „netizens” (utilizatorii de internet -n.red) lumii.

În 1984, statul conducea supravegherea și cenzura discursului.

În 2019, companiile social media desfășoară armate uriașe de moderatori umani și de algoritmi care supraveghează utilizatorii 24 de ore din 24, semnalându-i pe cei care comit „crimele de gândire” și ștergându-le existența. Cei care comit prea multe crime de gândire sunt exilați la  statutul de „persoană fără personalitate” de către aceleași companii private, fără nici o intervenție sau chiar în contradicție cu voința statului și fără nici un drept de apel.

În 1984, celor care săvârșeau crime de gândire deosebit de grave, li se ștergea orice urmă a existenței lor.

În 2019, companiile social media pot interzice pe oricine, oricând, din orice motiv. Cei exilați din grădinile îngrădite cu pereți ale social media sunt pedepsiți cu ștergerea fiecărei postări pe care au scris-o vreodată, fiecare înregistrare a existenței lor fiind izgonită într-o gaură de memorie. Cei care îndrăznesc să menționeze numele celor care au părăsit lumea digitală sau să critice această izgonire a lor se pot confrunta și ei cu exilul, îngrijorările lor fiind eliminate, stăpânii asigurându-se astfel că „non persoana” încetează să mai existe.

În 1984, guvernul rescria și ștergea istoria care devenea incomodă.

În 2019, guvernele rescriu liniștit comunicatele de presă pentru a elimina declarații anterioare care s-au dovedit greșite sau pentru a adăuga declarații în sprijinul afirmațiilor lor actuale. Între timp, „dreptul de a fi uitat” (Dreptul la ștergerea datelor)  al Uniunii Europene acordă cetățenilor obișnuiți posibilitea de a șterge amintirile curate ale societății din„ trecutul lor, permițându-le să „renască” fără povara „păcatelor lor din trecut.

În 1984, „telescreenurile” actuale aveau rolul de dispozitiv de transport și de supraveghere a informațiilor, precum și de a umple spațiile publice și private cu camere și microfoane monitorizate de guvern.

În 2019, telefoanele inteligente au preluat acest rol, acționând atât pe fereastra noastră către lumea digitală, cât și pe mijloacele prin care numeroase companii private, de la brokeri de date la companii de social media, supraveghează fiecare mișcare. Cu toate acestea, lumea noastră de azi depășește cu mult imaginația lui Orwell, în care fiecare dispozitiv-  de la ceasuri și până la frigidere, de la termostate și până la prăjitorul de pâine-  este din ce în ce mai conectat la Internet și transmite un documentar în timp real al vieții noastre către toate aceste imperii private de supraveghere.

În 1984, statul făcea uz de imperiul său vast de supraveghere pentru a menține ordinea.

În 2019, un peisaj de companii private care este atât de mare încât nu poate fi contorizat,  monitorizează, monetizează și ne manipulează.

În 1984, guvernul își folosea sistemul de supraveghere pentru a îndrepta fiecare cetățean al său către un stat dorit.

În 2019, companiile private fac același lucru, construind profiluri de comportament și interese pentru fiecare utilizator în parte, pe care apoi le folosesc pentru a-i îndrepta spre comportamentul ideal.

În 1984, guvernul finanța vastul imperiu al echipamentulelor și personalului necesar pentru a menține o supraveghere constantă a cetățenilor săi.

În 2019, publicul însuși finanțează marele imperiu de supraveghere care monitorizează, monetizează și manipulează. Cetățenii sunt cei care achiziționează cele mai recente dispozitive digitale, le actualizează și le mențin, la intervale regulate, plătesc pentru serviciile de alimentare și de internet necesare conectării lor și acordă drepturi nelimitate privind cele mai intime informații ale lor unor companiilor private.

În 1984, scopul final al imperiului de supraveghere masivă era acela de a susține și a consolida puterea statului.

În 2019, scopul final al imperiului de supraveghere în masă la nivel mondial este de a susține și consolida puterea companiilor social media.

Într-adevăr, asemănările sunt aproape la fel de infinite, ca și cuvintele cărții.

 

Una peste alta, la 70 de ani de la publicarea romanului „1984”, se pare că aproape fiecare aspect al comentariului lui Orwell asupra Societății Supravegheate s-a împlinit. Singura diferență este că Orwell a văzut supravegherea și controlul ca două elemente aparținând statului, în timp ce, în realitate, lumea supravegheată pe care am ajuns să o cunoaștem azi este una în care companiile private care monitorizează și manipulează societatea o fac doar pentru câștigul comercial.

Pe măsură ce alergăm grăbiți spre o lume din ce în ce mai orwelliană a supravegherii în masă și a cenzurii, poate că ar trebui să ne găsim puțin timp să recitim „1984” pentru a înțelege mai bine lumea spre care ne grăbim”

În cele din urmă, pe măsură ce alergăm tot mai rapid spre o lume din ce în ce mai orwelliană de supraveghere și cenzură, poate că ar trebui cu toții să ne facem puțin timp și să recitim „1984” pentru a înțelege mai bine lumea spre care ne grăbim.