În mod surprinzător, cel mai recent Raport privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice (PCDE) al Comisiei Europene referitor la România nu este un document asumat de executivul de la Bruxelles, ci un „document de lucru al serviciilor Comisiei Europene”. Într-adevăr, cei care vor avea curiozitatea să acceseze site-ul Comisiei Europene (CE) vor constata că ceea ce ar fi trebuit să fie un document aprobat și asumat de membrii CE este doar un „document de lucru”, elaborat de funcționari comunitari anonimi.(1) În acest context, este evident că membrii CE au utilizat acest subterfugiu birocratic pentru a se deroba de orice fel de răspundere. Cu toate acestea, referințele critice care urmează îi vizează pe membrii CE și nu pe anonimii autori ai acestui „raport”. Pentru că membrii CE au dreptul să delege anumite competențe subordonaților lor, dar nu au dreptul să-și delege răspunderea pentru ceea ce fac aceștia. Sau cum spuneau romanii: respondeat superior! 

IC – indici de creștere în termeni reali, CP – consumul privat, CG – consumul guvernamental, IKF – investiții în capital fix, EXP – exporturi, IMP – importuri. Sursa: Eurostat.

Drept urmare, România a înregistrat în perioada 2006 – 2017 cea mai mare creștere a PIB per capita comparativ cu celelalte state din UE, nivelul acestui indicator crescând de la 39,2% la 62,5% din media UE estimată în purchasing power standards (PPS). De asemenea, nivelul consumului privat per capita a crescut în aceeași perioadă de la 47,4% la 72,2% din media UE. 

PIBC – produsul intern brut per capita în PPS (% din media UE), CPC – consumul privat per capita în PPS (% din media UE). Sursa: Eurostat.

Riscurile macroeconomice

În această perioadă, economia România a fost afectată, la fel ca și în celelalte state din UE, de riscuri macroeconomice emergente. Voi prezenta în continuare natura și dinamica acestor dezechilibre utilizând informații provenind din grilele de monitorizare a riscurilor care afectează țările din UE (MIP Scoareboard) publicate anual de Eurostat, aceste tablouri de bord fiind formalizate conform procedurii Macroeconomic Imbalance Procedure (MIP), o procedură reglementată de CE. Conform acestei proceduri, evaluarea riscurilor emergente care pot afecta negativ economiile țărilor din UE implică utilizarea a 14 indicatori principali și 28 de indicatori auxiliari. Dacă variabile macroeconomice auditate depășesc anumite praguri de risc în raport cu acești indicatori, atunci CE declanșează o procedură de atenționare și de contracarare a riscurilor evidențiate. În acest scop, în procedura MIP se utilizează următorii indicatori principali: balanța contului curent, poziția investițională internațională netă, rata efectivă a cursului de schimb, cota de piață pe piețele externe, costul unitar al muncii, dinamica prețurilor locuințelor, dinamica creditării în sectorul privat, nivelul datoriilor din sectorul privat, nivelul datoriilor guvernamentale, rata șomajului, nivelul pasivelor din sectorul financiar, rata ocupării forței de muncă, șomajul pe termen lung, rata șomajului în rândul tinerilor. În următorul tabel, este prezentată o sinteză a acestor tablouri de bord publicate în perioada 2011-2017. (2)

Procedura de deficit excesiv în cazul României

Pe de altă parte, pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, CE a reglementat și procedura Excessive Deficit Procedure (EDP), o procedură care implică utilizarea a doi indicatori de evaluare a riscurilor de țară: nivelul deficitelor bugetare și nivelul datoriilor guvernamentale. Dacă vom analiza stabilitatea economiei românești din perioada 2010 – 2017 în conformitate cu procedura EDP, vom constata că aceasta nu a fost afectată nici de deficite bugetare și nici de datorii guvernamentale excesive. Astfel, nivelul deficitului bugetar a scăzut de la 6,9% în 2010 la 2,2% în 2013 și nu a mai depășit pragul critic de 3% din PIB până în 2017. În ceea ce privește nivelul datoriei guvernamentale, acesta s-a situat sub pragul critic de 60% din PIB în perioada menționată, oscilând între 29,7% în 2010 și 35,1% din PIB în 2017. (3)

Dacă coroborăm acum evaluările precedente, vom constata că România a înregistrat în perioada 2010 – 2017 o creștere economică solidă, această creștere fiind grevată în special de nivelul excesiv al poziției investiționale internaționale nete (PIIN), un nivel care a depășit în mod sistematic pragul critic reglementat de CE (-35% din PIB). (4)

Încetinirea din 2018

În acest context, în anul 2018 s-a produs o încetinire a creșterii economice comparativ cu anul precedent (4,1% vs 7,0%), încetinirea fiind generată mai ales de creșterea importurilor de bunuri și servicii în detrimentul ofertei interne. Această corelație negativă între creșterea PIB și creșterea importurilor de bunuri și servicii poate fi observată dacă analizăm datele prezentate în continuare.

VM – variabile macroeconomice, pc – prețuri constante, CF – consumul final total, CP – consumul privat, CG – consumul guvernamental, INV – investiții, EXP – exporturi, IMP – importuri, IN – importuri nete (importuri – exporturi). Sursa: Eurostat.  

Într-adevăr, dacă analizăm datele din tabelul precedent, vom constata că valoarea importurilor nete a crescut în perioada 2017 – 2018 cu 2,7141 miliarde de euro în prețuri constante. Rezultă, deci, că încetinirea creșterii economice din anul trecut a fost determinată de creșterea semnificativă a importurilor nete (68,1%), după ce în anul precedent acestea au scăzut cu 15,5%. Cu toate acestea, dacă comparăm rata creșerii economice din anul trecut înregistrată de România (4,1%) cu cu cea din UE (1,9%) vom constata că nivelul creșterii economice se menține la un nivel ridicat în comparație cu ritmul mediu de creștere al economiilor din UE.

Riscurile la adresa stabilității

În ceea ce privește riscurile care au afectat stabilitatea economiei românești în anul 2018, nivelurile acestora nu au crescut semnificativ comparativ cu anii precedenți. Astfel, cu excepția deficitului de cont curent, care a crescut de la -3,2% în 2017 la -4,7% din PIB în 2018 și a costului unitar al muncii a cărui rată anuală de creștere s-a majorat de la 8,0% în 2017 la 13,1% din PIB în anul trecut, toți ceilalți parametrii de stare au înregistrat evoluții pozitive. (5) Creșterea deficitului de cont curent reprezintă, desigur, un efect al deteriorării competivității producției destinate consumului intern, precum și a competivității exporturilor. Pentru soluționarea acestora sunt necesare politici monetare adecvate și politici guvernamentale pe termen lung care să determine creșterea productivității muncii și a capitalului. În ceea ce privește politicile monetare, deprecierea controlată a cursului de schimb al leului practicată de BNR s-a dovedit a fi un instrument deosebit de eficace. Dar acest instrument nu reprezintă o soluție miraculoasă. În ceea ce privește politicile guvernamentale privind creșterea productivității muncii, acestea au vizat, pe de o parte, creșterea motivației muncii prin majorarea salariilor și a pensiilor, respectiv prin reducerea semnificativă a impozitării în scopul atragerii investitorilor străini. Datele prezentate în continuare reflectă eficacitatea acestor opțiuni strategice. Astfel, dacă evaluăm eficacitatea politicilor guvernului român de a stimula creșterea economică pe termen lung prin creșterea salariilor și a pensiilor, precum și prin reducerea fiscalității , vom constata că efectul acestora a fost benefic: România a înregistrat, după Estonia, cea mai mare creștere economică în perioada 2010 – 2017 comparativ cu celelalte state ex-comuniste care au devenit membre ale UE. 

CS – costuri salariale (% din PIB), ITCS – impozite, taxe și contibuții sociale (% din PIB), IC – indici de creștere (2010 =100%). Sursa: Eurostat.

_____________________________________

Surse: 

1. Comisia Europeană. Raportul de țară privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice

(https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf). 

2. Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat); 3. Ibidem; 4. Ibidem; 5. Ibidem, 6. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019 privind România, p.4; 7. Eurostat: 8. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019  privind România, p.4; 9. Ibidem, p.31; 10. Ibidem, p.28; 11. Ibidem; 12. International Monetary Fond (http://www.imf.org); 13. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019 privind România, p.28; 14. Ibidem, p.25;15. Eurostat: 16. Ibidem.