După centralizarea operațiunilor derulate înainte de 1989 de Nicolae Ceaușescu cu țări din Africa, Asia și America Latină, s-a constatat că există datorii mari, nerecuperate.

Aceste afaceri vizează operațiuni de export, cooperare economică internațională, furnizarea de utilaje, construirea de drumuri, fabrici și uzine, forări petroliere și multe altele, pentru care țări precum Libia, Sudan sau Cuba nu și-au plătit nici până astăzi datoriile.

Într-un document elaborat de Ministerul Finanțelor, pe baza unor date centralizate și trimise Parlamentului, se prezintă stadiul negocierilor cu fiecare țară datoare.

Datoria Cubei față de România nu este în dolari, ci în ruble transferabile, fosta monedă utilizată în CAER, potrivit romanialibera.ro. Cererea delegației române a unui calendar de negocieri a fost un eșec, iar Cuba a replicat că rubla este o monedă desființată și că nu se poate stabili o rată de conversie.

Irakul a obținut o ștergere a datoriei de 80%, statul român urmând să încaseze, până în anul 2028, suma de 977 de milioane de dolari. Sudanul, pe de altă parte, a amânat constat începerea negocierilor și nu a manifestat nici o reacție la propunerile părții române.

Luând în considerare prezența statului pe lista celor mai îndatorate țări sărace, organismele financiare internaționale au încercat să găsească o soluție pentru Sudan, până acum, fără succes, potrivit b1.ro.

În Libia, după prăbușirea regimului Gaddafi, România nu a mai avut partener de negocieri, în contextul luptelor pentru putere între facțiunile rivale.