Povestea uzinei care, pe vremea comuniştilor, producea aur din cenuşă a fost prezentată la „România furată” de la Digi24. În ultimii 25 de ani, s-a ales praful de ea. Este vorba despre combinatul de la Turnu Măgurele.

35 de hectare de ruine au mai rămas din singura uzină din România care transforma deșeurile industriale în fier. În 26 de ani de existenţă, Uzina de Valorificare a Cenuşelor de Pirită din Turnu Măgurele a produs 2 milioane de tone de minereu de fier şi două tone de aur din haldele de cenușă piritică strânse din toată țara.

Construită ca obiectiv strategic, a funcţionat o vreme cu ajutoare de stat. Apoi, tot statul a decis brusc că nu mai are la ce o folosi şi i-a retras ajutorul. A ajuns pe mâna unei firme care a dezmembrat-o pe bucăţi. Nici ea n-a reuşit să câştige prea mulți bani. Acum, un lichidator se chinuie să vândă ruinele fostei Uzine, dar nimeni nu vrea să le cumpere.

Singurul lucru care le mai aminteşte foştilor angajaţi de Uzină sunt cele 600.000 de tone de halde de cenuşă de pirită aflate în apropiere. Sunt materia primă, deşeurile venite de la fostul Combinat de Îngrăşăminte Chimice Turnu Măgurele, închis după ce patronul său, omul de afaceri Ioan Niculae, a ajuns în arest.

Combinatul de Îngrăşăminte Chimice de la Turnu Măgurele a fost înfiinţat în 1962, imediat după terminarea colectivizării. Era parte a rețelei de combinate chimice construite în toată țara pentru a servi agricultura. La Arad, Victoria, Făgăraş, Piatra Neamţ, Bacău, Târgu Mureş, Slobozia, Năvodari, Valea Călugărească şi Turnu Măgurele se produceau îngrăşăminte chimice complexe, amoniac şi uree. Ultimele trei aveau şi fabrici de acid sulfuric, un compus de bază în fabricarea fertilizatorilor agricoli.

În 1978, statul comunist decide să reducă poluarea. Pentru reciclarea haldelor de cenușe piritice se înfiinţează, la Turnu Măgurele, Uzina de Valorificare a Cenuşelor de Pirită (UVCP), ca secţie a Combinatului Chimic. Uzina transforma haldele de pirită în pelete minereu de fier destinat combinatelor siderurgice. Ministerul Chimiei trimite un proiectant să aleagă, din elicopter, amplasamentul Uzinei.

 „S-a plimbat cu elicpoterul prin zonă, a văzut aici un deal numit Dealu Bulgarul şi a stabilit: aici va fi Uzina de Valorificare a Cenuşilor de Pirită”, spune Constantin Bâciu, fost director UVCP, potrivit digi24.ro. Constantin Bâciu a asistat la ridicarea uzinei. Era unică în Europa la momentul acela.

80.000 de tone de pelete minereu de fier plecau an de an spre Combinatele Siderurgice din Hunedoara şi din Reşiţa, unde intrau în procesul de fabricaţie al fontei. Din cenuşa de pirită, Uzina mai extrăgea şi concentrat de aur. Aproape două tone de aur a livrat Combinatului de rafinare a cuprului şi aurului de la Baia Mare. Aici era transformat în lingouri.

Constantin Bâciu: „Întotdeauna aurul se expedia până la ultima găleată. Era foarte căutat şi beneficiarii noştri veneau şi îl luau din curte. Şi îl puneau în saci. Şi apoi cu maşina se cântărea cantitatea plecată mai departe”.

Uzina ajuta şi la depoluarea râului Olt, unde Combinatul de Produse Sodice Govora deversa clorura de calciu.

În ultimii 25 de ani, Combinatul a ajuns o ruină. În 2004 se închide. Nu mai produce nimic şi 400 din cei 550 de angajaţi sunt concediaţi. Un an mai târziu, AVAS o scoate la privatizare de trei ori, dar nicio firmă nu o vrea. Emilian Hainagiu, Lucian Becheanu şi Petre Crăciun au fost printre ultimii lucrători concediaţi. Directorul Uzinei, Ioan Năstăsescu, începe să taie utilaje şi să le vândă la fier vechi.

Astăzi, Uzina, cândva unicat în România şi în Europa, mai înseamnă doar ruine, câteva palme de pelete uitate pe lângă ziduri şi mormane întregi de arhive abandonate. Proprietarul ei, firma Khamsin, se află în lichidare. Ghinionul i s-a tras chiar de la UVCP, cumpărată chiar la început de criză, atunci când a picat piaţa fierului vechi. La cele două sedii din Constanţa nu mai răspunde nimeni.

Lichidatorul se chinuie acum să vândă cele 35 de hectare de ruine de la Turnu Măgurele cu suma de 100.000 de euro. Dar deocamdată nu le vrea nimeni.