În opinia oficialilor noului executiv de la București, majorarea deficitului bugetului public de la 28,8 miliarde lei la 44,3 miliarde lei este absolut necesară datorită unei imense „găuri bugetare” care există în acest moment în bugetul public. În caz contrar, aceiași oficiali ne avertizează că nu vor mai exista bani pentru plata salariilor, a pensiilor și mai ales a rambursărilor de TVA scadente în ultima parte a anului. Pe de altă parte, unul dintre acești lideri a lansat în presă prezumția că această „grea moștenire” reprezintă o consecință a fraudării bugetului public și a invocat o posibilă reclamare la DNA a autorilor acestei pretinse „inginerii” bugetare!

 

Dar există oare o uriașă „gaură bugetară” moștenită de noul executiv de la cel precedent? Nu cumva avem de a face cu o enormă mistificare propagandistică? Studiul de caz prezentat în continuare are drept scop soluționarea acestei dileme.

 

Dacă analizăm ultima execuție bugetară publicată de Ministerul Finanțelor Publice, vom constata că deficitul bugetului public totaliza 28,8 miliarde lei (2,8%din PIB) la sfârșitul lunii octombrie. În ipoteza că decalajul dintre veniturile și cheltuielile bugetului public din ultimile două luni ale anului va crește cu același ritm mediu lunar înregistrat în  primele zece luni ale anului, nivelul anual al acestei variabile va fi de aproximativ  34,6 miliarde lei (3,36% din PIB). (1) Să comparăm acum acest nivel cu cel reglementat de executivul Orban: 44,3 miliarde lei (4,3% din PIB). Rezultă, deci, că dimensiunea pretinsei  „găuri bugetare” invocate de noul guvern ar fi de 10,3 miliarde lei (1% din PIB)! 

 

Din păcate, însă, teoria „găurii bugetare PSD-iste” nu are nicio legătură cu realitatea. De ce? În primul rând, pentru că arieratele aferente Bugetului general consolidat totalizau la sfârșitul lunii octombrie doar 169,3 milioane lei, din care 29 milioane lei în contul guvernului, 140,3 milioane lei în contul autorităților locale și 0,0 lei în contul bugetelor de asigurări sociale: pensii, șomaj și sănătate (mai puțin arieratele spitalelor). (1) Cu alte cuvinte, la sfârșitul lunii octombrie, plățile restante față de furnizori, creditori și alte persoane fizice și juridice aferente Bugetului general consolidat (mai puțin arieratele spitalelor) reprezentau doar 0,02% din PIB! Rezultă, deci, că informația care a inundat în aceste zile presa românească referitoare la inexistența resurselor bugetare pentru plata salariilor din sectorul public, precum și a pensiilor, a serviciilor medicale și a celor de asistență socială finanțate de stat reprezintă o știre falsă în adevăratul înțeles al cuvântului! 

 

În al doilea rând, aserțiunea conform căreia guvernul nu ar dispune în acest moment de resurse bugetare pentru plata rambursărilor de TVA este aberantă! Nota bene, TVA colectată la bugetul de stat reprezintă o variabilă macroeconomică care care implică la nivel microeconomic atât TVA deductibilă, în cazul achiziționării de bunuri și servicii, cât și TVA colectată, în cazul livrării de bunuri și servicii. Drept urmare, veniturile fiscale provenite din TVA sunt strict pozitive și direct proporționale cu valoarea relativă a TVA (cota de TVA), pe de o parte, și cu gradul de colectare a TVA la nivel macroeconomic, pe de altă parte. Evident, atunci când anumite companii înregistrează diferențe pozitive între TVA deductibilă și cea colectată, ele beneficiază de rambursări (recuperări) de TVA. Dar aceste rambursări punctuale de TVA nu afectează valoarea agregată a TVA la nivel macroeconomic, care, așa cum am menționat, este strict dependentă de cota de TVA și de gradul de colectare a TVA la nivel macroeconomic. În aceste condiții, aserțiunea pusă în circulație de false casandre care afirmă sentențios că nu există în acest moment resurse bugetare pentru rambursarea TVA este, așa cum am menționat, aberantă. 

 

În concluzie, majorarea cu peste 10 miliarde de lei a deficitului bugetului public de către noul executiv reprezintă o decizie extrem de inoportună și de riscantă. Cu alte cuvinte, o decizie toxică. Din cel puțin trei motive. În primul rând, majorarea deficitului bugetar de la un nivel de circa 3,3% la 4,3% din PIB implică sancționarea României de către Comisia Europeană conform așa-numitei proceduri a deficitului excesiv. În al doilea rând, finanțarea unui deficit bugetar atât de mare prin credite bancare sau prin vânzarea de obligațiuni guvernamentale implică o depreciere semnificativă a bonității financiare a Guvernului României și, implicit, o creștere semnificativă a datoriei publice și a serviciului datoriei publice. În al treilea rând, un nivel de 4,3% al deficitului bugetului public va genera, cu o mare probabilitate, o reinflamare a creșterii prețurilor bunurilor de consum și a a celor de capital, precum și a deficitului de cont curent.

 

În opinia mea, această rectificare bugetară motivată doar prin mistificări propagandistice ar fi putut fi evitată dacă execuțiile lunare și anuale ale bugetului public ar fi fost auditate de Curte de Conturi. Dar de ce nu a auditat Curtea de Conturi oportunitatea și legalitatea acestei toxice rectificări a bugetului public și ale altora asemănătoare?

 

Pentru că, spre deosebire de Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Polonia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Cehia, Belgia, Grecia și Bulgaria, în țara noastră pot fi auditate de Curtea de Conturi doar „unitățile de stat și unitățile administrativ-teritoriale, Banca Națională a României, instituții publice autonome (regii autonome)...”.  Deosebit de interesant, nu-i așa? Curtea de Conturi poate audita Banca Națională a României, dar nu și Guvernul României. Oare de ce? De ce în Bulgaria, de exemplu, Oficiul Național de Audit are dreptul să auditeze „bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și cel al asigurărilor de sănătate...; cheltuielile bugetare ale Băncii Naționale a Bulgariei...; sursele datoriei statului..., privatizarea și concesionarea proprietăților statului...”. (2) O fi cumva Bulgaria o țară mai „normală” decât România? Nici vorbă de așa ceva! Pentru că, în mod evident, nu există țări „normale” sau „anormale”. Și ca să înțelegi un lucru atât de simplu nu este nevoie să studiezi cărțile lui Max Weber! În schimb,  există țări mai bine sau mai puțin bine guvernate. Din acest punct de vedere, sunt convins că o bună guvernare, ca să nu spun normală,  nu este posibilă dacă nu există o instituție independentă care să aibă dreptul să auditeze cheltuielile executivului, ale băncii de emisiune, ale companiilor publice, precum și oportunitatea și legalitatea privatizării și a concesionării activelor publice. Dar oare când va apare și în România o asemenea instituție? La calendele grecești?

 

Surse:

(1) Ministerul Finanțelor Publice (http://www.mfinante.gov.ro/pagina.html?pagina=acasa;

(2) Curtea de Conturi Europeană, Auditul public în Uniunea Europeană, Ediția 2019 



https://op.europa.eu/webpub/eca/book-state-audit/ro).