Conform hotnews.ro guvernul român dorește suplimentarea forței de muncă recrutate din străinătate. În acest an forța de muncă recrutată din străinătate a crescut cu 165% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Se dorește suplimentarea cu 10.000 de lucrători nou admiși, cifra totală pentru acest an urmând să fie de 30.000 de lucrători.
Măsura vine ca urmare a presiunii angajatorilor în acest moment fiind neocupate 64.000 locuri de muncă, numărul de locuri de muncă neocupate făcând plauzibilă existența unei crize pe piața muncii.
La prima vedere este inedită asocierea cuvântului criză cu cuvântul piață. Căci avem criză în învățământ, sănătate, mai nou poliția este într-o criză, există și o criză a medicamentelor. Nu există o piață în învățământ, nu există piață în sănătate, deși sunt proprietarul unei farmacii mă tem că nu cunosc să fie vreo piață a medicamentelor. Cu alte cuvinte obișnuim să asociem cuvântul criza domeniilor administrate de stat, personal n-am auzit de crize de pantofi, crize de mobilă etc (da, am auzit de criza lalelelor, una din prea puținele crize în care statul nu a fost implicat).
Este firească apariția crizelor în domenii în care intervenția statului pe piață este masivă întrucât mecanismele de corecție specifice pieții sunt blocate de intervenția – într-un fel sau într-altul - statului. Pe o piață liberă, pe o piață nerestricționată prin reglementări impuse de guvern, legea cererii și a ofertei funcționează impecabil făcând practic imposibilă apariția unei crize.
Cele de mai sus ne fac să bănuim că așa numita piață a muncii este distorsionată de reglementări impuse de guvern, cuvântul piață fiind folosit abuziv pentru a descrie mediul în care angajații și angajatorii interacționează. Într-adevăr, cel mai mare angajator din România nu este vreo mină sau vreun combinat siderurgic ci este statul. Mai mult, avem nivele minime de salariu iar taxarea muncii este la nivele record pentru zona geografică căreia îi aparținem.
Ziua libertății fiscale fiind 4 iulie dacă includem TVA-ul sau 19 iunie dacă nu includem TVA-ul devine un parametru semnificativ al discuției privitoare la criza pe care o constatăm pe piața muncii. Practic un om trebuie să muncească între 1 ianuarie și 4 iulie doar pentru a-și plăti taxele. Știm deja că taxele nu sunt neutre și așa este căci taxarea muncii la nivele confiscatoare face ca un om care are o productivitate mică să nu poată subzista dacă guvernul îi fură munca depusă între 1 ianuarie și 4 iulie. Pe de altă parte, nivelele salariale minime înseamnă că angajatorii vor elimina, pe cât posibil, pozițiile care se află sub un anumit nivel de productivitate iar dacă nu o pot face vor reduce la minim activități care pe care practic vor trebui să le subvenționeze.
Cele de mai sus sunt în concordanță cu observațiile empirice ale fiecăruia dintre noi: pe de-o parte de pe așa numita piață a muncii lipsesc tocmai oamenii puțin productivi iar pe de altă parte firmele românești au dificultăți în a crea poziții puțin productive. Personal sunt în situația aparent paradoxală de a nu-mi permite o femeie de serviciu preferând să spăl singur vitrinele etc deși atunci când am vrut să angajez o femeie de serviciu pur și simplu nu am găsit pe cineva. Acest gen de situații este rezolvat de o piață liberă, nerestricționată. Salariul minim precum și taxarea confiscatoare a muncii afectează în special oamenii cu productivitate mică, în această zonă piața muncii cunoaște distorsiunea maximă introdusă de reglementările impuse de guvern. Acest fapt ne este confirmat de o scurtă privire aruncată asupra pozițiilor disponibile și neocupate:
„La nivel național, cele mai multe locuri de muncă sunt oferite pentru: agent de securitate (1.949), lucrător comercial (1.425), muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (1.121), muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie (833), manipulant mărfuri (780), muncitor necalificat în industria confecțiilor (655), ucenic (630), ambalator manual(591), șoferautocamion/mașină de mare tonaj (524), vânzător(505), confecționer-asamblor articole din textile (501)” ( https://www.anofm.ro/upload/8163/comunicat_LMV_23_august_2019.pdf )
O altă confirmare a faptului că taxele uriașe și valoarea salariului minim sunt cauza crizei muncii în zone salariale joase vine dinspre domeniul tehnologiei informației. Deși lucrătorii în tehnologia informației sunt extrem de mobili nu există o criză de forță de muncă în acest domeniu. Iar absența crizei în domeniul muncitorilor specializați în IT se explică foarte simplu: aceștia nu sunt afectați de reglementările privind salariul minim (au salarii mult mai mari decât salariul minim) în vreme ce și-au rezolvat prin presiune politică chestiunea impozitării salariale. Pur și simplu piața muncii este lăsată să funcționeze în cazul lucrătorilor din IT, consecința fiind inexistența crizei.
Vedem deci că pentru România se aplică rețeta deja verificată în Occident: distorsionăm piața muncii în special în zonele joase și rezolvăm situația importând oameni necalificați din Africa sau din Asia. Nu dorim să acceptăm evidența, anume că am greșit reglementând, că am greșit taxând munca ci importăm muncitori necalificați din Africa și Asia.
Cu alte cuvinte intervenim asupra pieții care astfel nu-și poate îndeplini rolul reglator iar pentru a corecta efectele primei intervenții intervenim și mai brutal totul înscriindu-se într-o spirală intervenționistă al cărei rezultat final este socialismul. Iar acest soi de imigrație reprezintă clientelă politică captivă politicilor socialiste, chestiunea este dincolo de îndoială, așa stau lucrurile din SUA până în Germania, trecând prin Anglia, Franța etc.
Este de notat că o creștere a ofertei pe piața muncii îi va afecta tocmai pe cei mai vulnerabili dintre noi. Nou veniții nu vor putea pătrunde în meseriile în care este nevoie de licențe (farmaciști, medici, notari, profesori, avocați, arhitecți, ingineri etc) ci vor pune presiune în partea de jos a așa numitei piețe a muncii. Este deci de notat că dacă marea majoritate a populației are interesul ca taxele pe muncă să fie eliminate sau diminuate pentru veniturile mici, aceeași mare majoritate are interesul economic ca să nu existe nou veniți pe piața muncii. Desigur, majoritatea va fi înfrântă, după cum a fost înfrântă de repetate ori în Occident.
În fapt profesioniștii vor beneficia de pe urma imigrației, pur și simplu-și vor permite servitori ieftini. Desigur, inconvenientul imediat va fi prăbușirea școlilor publice dar pe termen lung acest inconvenient se poate transforma într-un atu căci noi profesioniștii ne vom putea oricând muta copiii în școli private în vreme ce copiii plebei vor fi constrânși din rațiuni financiare să învețe laolaltă cu copii imigranților (care vor fi inevitabil elevi slabi și mai ales de imposibil de integrat la nivele firești ale intensității activității școlare datorită ecartului de limbă, civilizație etc). Ne vom putea reproduce ca clasă fără mari probleme, fără mari eforturi sau merite deosebite.
Nu în ultimul rând, actualii deținători de proprietăți imobiliare (cel mai adesea profesioniști care și-au investit economiile în domeniul imobiliar), vor beneficia de creșterea prețurilor diverselor imobile ca urmare a venirii imigranților. Un exemplu în acest sens este Canada unde proprietățile imobiliare au prețuri stratosferice ca urmare a imigrației, în special chineze, prețuri inaccesibile omului de rând.
Ce de la hotnews.ro ne spun că imigrația este o necesitate, că piața o cere. Iar a critica piața este cam ca fel ca și cum am critica teorema lui Pitagora. Nu mă îndoiesc că dacă va fi o dezbatere pe această temă (deși mă îndoiesc că vom dezbate vreodată ceva cu adevărat important) capitaliștii de serviciu, abonați la bugetul statului sau la al domnului Soroș, ne vor demonstra zâmbind superior că suntem anticapitaliști, rasiști, cei mai indulgenți ne vor spune că suntem conservatori și anacronici, că am face bine să dispărem noi și civilizația noastră.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nou pocăitul Larry Summers constată existența unui deficit de cerere față de care politica monetară e neputincioasă (monetary black hole).
În consecință, îndeamnă la abandonul New-Keynesianismului și întoarcerea la Keynesianismul originar care înseamnă stimularea fiscală a cererii.
Nu e însă încă suficient de pocăit ca să ceară anularea fabuloaselor datorii acumulate în ultimele decenii neoliberale și naționalizarea a tot ceea ce s-a privatizat și liberalizat în sfidarea științei economice (oneste).
Cu actualul nivel al datoriilor publice și în special al celor private (care întrețin riscuri de sistem) e foarte greu de realizat un stimul fiscal adecvat.
În plus, Keynes recomanda creșterea investițiilor publice pentru atenuarea instabilității inerente a piețelor, de fapt un echilibru mai bun stat – piață (de aceea este obligatoriu, nu numai oprirea privatizărilor ideologice, dar și inversarea celor făcute în deceniile anterioare).
De altminteri, Summers nu se așteaptă (vezi mai jos) să se întâmple o schimbare radicală. Mai au multe de vorbit, o fac de peste un deceniu de la criza precedentă, fără nicio politică cu adevărat nouă pusă în practică. Doar reflecții intelectuale.
“If reducing rates will be insufficient or counterproductive, central bankers’ ingenuity in loosening monetary policy in an environment of secular stagnation is exactly what is not needed. What is needed are admissions of impotence, in order to spur efforts by governments to promote demand through fiscal policies and other means.
Instead of more old New Keynesian economics, we hope, but do not expect, that this year’s gathering in Jackson Hole will bring forth a new Old Keynesian economics.” (LAWRENCE H. SUMMERS, ANNA STANSBURY, Project-Syndicate, August 23, 2019).
https://www.facebook.com/andrei.mocearov/posts/10219946475630561
Iar motivul principal este într-adevăr corcirea raselor și multiculturalitatea.