Nefiind o țară pregătită să asume șocul tranziției spre moneda unică, nici obligațiile care vin la pachet cu acest angajament, România riscă să piardă total controlul asupra resurselor sale și să treacă printr-o perioadă de scumpiri accelerate de prețuri și de împrumuturi de stat la dobânzi mari, susceptibile a o destabiliza până la nivelul crizei financiare din Grecia ultimilor ani. Cel puțin acesta e scenariul pe care îl prevede economistul Dan Diaconu pe Facebook și blogul personal:

„Știți însă ce înseamnă trecerea la Euro? În primul rând înseamnă o deteriorare abruptă a nivelului de trai. În planul respectiv se vorbește la modul ticălos despre combaterea fenomenului de creștere a prețurilor. E o minciună! Peste tot pe unde s-a făcut trecerea la Euro, programul a conținut un asemenea capitol și peste tot s-a dovedit a fi o frecție la un picior de lemn. Indiferent de așa-zisele acțiuni de protecție a populației, PREȚURILE S-AU DUBLAT! Rețineți ce-am scris cu aldine. Asta se va întâmpla și la noi. Trecerea la Euro este o afacere care va îngroșa profiturile celor care deja stăpânesc țara, adică a monopolurilor din comerț, a băncilor, a marilor monopoluri energetice ș.a.m.d.

Ceea ce vă spun nu o spun bazându-mă pe ipoteze, ci pe realități. În Germania, după adoptarea Euro, nivelul de trai a scăzut cu 20%(nu degeaba nemții îi spuneau Teuro, derivat din „teuer”=scump, costisitor), în Franța similar. În Spania, Italia, Grecia, Portugalia dublarea prețurilor pe fondul menținerii salariilor a detonat nivelul de trai. E interesant de văzut dinamica prețurilor vs. salarii. În timp ce salariile au crescut cu o viteză chiar mai mică decât înainte de aderare, prețurile au crescut (în termeni reali) în primii ani cu viteze de peste cinci ori mai mari decât înainte de aderare! Șmecheria e că la ei a avut de unde să scadă nivelul de trai, în timp ce, la noi, e jale! Pentru populație, așadar, e un dezastru”, atenționează economistul Dan Diaconu, făcând o paralelă cu turbulențele din economie petrecute după aderarea României la Uniunea Europeană, cauzate de renunțarea la taxele vamale. În afară de acestea, reglarea suverană a cursului de schimb ar fi ultimul instrument economic pentru menținerea echilibrată a contului curent. Lucru imposibil de făcut după renunțarea la moneda națională.

„După trecerea la Euro, dezastrul va fi complet. Întreprinderile autohtone nu vor mai avea nicio protecție în fața marilor corporații care vor devora întreaga piață. Acesta însă va fi cea mai mică problemă. Primul efect pe care-l vom observa va fi o explozie a deficitului de cont curent. Finanțarea acestuia se va face prin împrumuturi și abia aici va începe să se vadă ticăloșia proiectului european. În timp ce Germania se finanțează la dobânzi infime, România se va finanța la dobânzi similare celor pe care acum le dă la leu. Da, ați citit bine, nu e nicio eroare. Aceasta deoarece riscul de țară al României e mai mare. Cu alte cuvinte, când vine vorba de avantajele celor mari (acapararea pieței, vânzarea propriilor produse ș.a.m.d.), e egalitate între participanți, dar când e vorba de împărțirea costurilor, problema se pune în termenii proverbului: frate ca frate, dar brânza-i pe bani!

Tradus pentru omul simplu, asta însemnă nu doar că va crește îndatorarea statului, ca efect al acoperirii unui deficit de cont curent care nu va mai putea fi ținut sub control, ci și că gradul de îndatorare se va accelera, ca efect al dobânzilor substanțial mai mari pe care statul român va fi nevoit să le plătească. Așadar, comparându-ne cu Germania care se împrumută la 0.5%, noi ne vom împrumuta la 4-5%. E un diferențial suficient care permite Germaniei să-și încurajeze companiile prin subvenții și ajutoare de stat, în timp ce statul român se va beșteli la propriii întreprinzători, spunându-le că nu sunt competitivi și că n-au productivitate.

Destinul care ne așteaptă e destul de previzibil. Știți ce s-a întâmplat cu Grecia. De noi va fi și mai rău. Grecii, cel puțin, mai aveau o brumă de economie și i-a ajutat teribil „izolarea” de corpul Uniunii Europene. Asta a făcut importurile oarecum mai dificile. În plus, naționalismul lor i-a ajutat și n-au picat în capcana achizițiilor aberante a produselor de import. Mai mult, și-au ținut deschise canalele de comunicare comercială cu marile economii asiatice (China, Coreea de Sud ș.a.). Asta i-a ajuta, chiar dacă nu prea mult”.

Analiza completă despre repercusiunile trecerii economiei românești la moneda europeană poate fi consultată pe pagina„Trenduri Economice”, blogul economistului Dan Diaconu.