FOTO: Carlos Esteves on Unsplash
De mai bine de 2 săptămâni încerc să scriu pentru ActiveNews partea a doua a articolului meu (puteți citi prima parte aici). Sunt însă depășit de viteza cu care lumea se schimbă în jurul nostru – și de felul în care noi ne schimbăm, vrem sau nu, odată cu ea.
La fel de ocupat ca oricare alt român în aceste vremuri cu sarcini de familie și încercări de a salva câte ceva din sursele de venit care se subțiază văzând cu ochii, am decis să renunț la sinteza de amploare pe care o aveam în minte; dar, ca să nu rămân dator cititorilor AN, le ofer traducerea unui articol.
Înainte de aceasta însă, puțin context.
Ordinea economică și financiară mondială se face fărâme sub ochii noștri. Pentru cei obișnuiți cu limbajul imposibil al Wall Street-ului și cu graficele care reprezintă distribuția în timp a diverselor instrumente tranzacționate la bursă, cuvintele sunt inutile în fața spectacolului oferit de indicii bursieri în ultimele săptămâni.
Pentru cei neinițiați, este greu de concentrat în câteva rânduri situația, dar pot încerca o analogie. Gândiți-vă că sunteți la baza unui baraj imens, cu o înălțime de câteva mii de metri și plin ochi cu sute de milioane de metri cubi de apă. Barajul are multe crăpături. Un grup de muncitori se chinuie să îl proptească folosind bârne de lemn. Inutil: în cele din urmă, zidul crapă și pleznește, iar o masă enormă de apă năvălește și șterge de pe fața pământului, într-o clipă, totul: pe voi, echipa de întreținere, orașele și infrastructura pe o rază de sute de kilometri.
Și-acum, „personajele”: barajul este ordinea financiară internațională; apa este datoria acumulată la nivel global în ultimele decenii pentru a finanța falsa „bunăstare”; echipele de întreținere sunt băncile centrale, iar voi sunteți… ei bine, chiar voi, cititorii, voi și toți ai voștri, familiile, vecinii, popoarele, guvernele.
Ieri, 16 martie, cel mai important indice al bursei americane, DowJones (DJIA), a căzut cu 3.000 de puncte, adică 13%. Asta după ce, vreme de câteva zile, „echipa de întreținere” a barajului a pompat enorme cantități de lichiditate – bârnele – în speranța susținerii barajului. Fed, banca centrală a SUA, a aruncat în piață într-o singură zi o sumă egală cu bugetul armatei americane pe un an! Măsuri disperate la vremuri disperate. Consecința? DJIA a suferit a doua pierdere din istorie, după cea din debutul Marii Crize din 1929. Cele 750 de miliarde de dolari ale Fed s-au evaporat din bursă în câteva ore. Ca și cum n-ar fi fost. Datoria a ajuns la scadență; zidul barajului nu mai poate fi proptit cu chibrituri.
Și pentru că cei care nu învăță nimic din istorie sunt condamnați să o repete, vă reamintesc ce a însemnat criza din 1929-33, dincolo de balanțele contabile: o recesiune violentă, prăbușire economică, sărăcie, disperare și, în cele din urmă, Război – cel mai devastator război din istoria omenirii.
Trigger-ul tumultului financiar din aceste ultime săptămâni a fost scăderea cu peste 40% a prețului la petrol, cauzată de două evenimente majore: reducerea abruptă a cererii determinată de paralizarea activității economice în China ca urmare a epidemiei și desființarea, de facto, a cartelurilor petrolului, OPEC și OPEC+, prin războiul prețurilor dus de Rusia și Arabia Saudită. Mai exact, Rusia a refuzat solicitarea OPEC de a reduce producția de petrol pentru a stabiliza prețurile. Dacă mai este cineva naiv care crede în narațiunea că Rusia e dependentă de exporturile de materii prime cu prețuri mari pentru a supraviețui, e bine să se trezească, acum, la realitate.
Articolul de mai jos vorbește despre una din secvențele acestui joc strategic de șah care se derulează cu mare viteză sub ochii lumii întregi.
Deja, după doar 2 luni de la primul focar de gripă, e un loc comun să spui că lumea nu va mai fi la fel.
Da, nu va mai fi, dar nu din cauza gripei. Acesta a fost picătura care dă paharul plin pe-afară. „Pacientul” mondial era deja grav bolnav și nu-i de mirare că s-ar putea să sucombe.
America va intra în recesiune, de acum nu mai există îndoială; odată cu recesiunea, se încheie ciclul istoric al lumii unipolare și începe un altul, în care supremația militară ar putea să nu mai conteze atât de mult. În plus, dacă lucrurile se agravează, Trump va pierde alegerile din noiembrie, iar deep-state-ul va reveni în forță la comandă. În UE, epidemia și șantajul lui Erdogan cu „bomba cu migratori” vor pune capăt de facto tratatului Schengen și vor dezlănțui o criză economică de proporții. Trupa de circari imbecili de la vârful UE, incapabilă să se coordoneze cu privire la orice altceva decât promovarea ideologiei de gen și a „drepturilor minorităților sexuale” era deja în lipsă de lideri și de proiecte; de-acum criza va deveni evidentă, iar proiectul european își va trăi, probabil, ultimii ani. În locul său am putea asista la renașterea statelor-națiune, stăpâne pe granițele lor, pe producția economică și pe politica monetară proprii.
Din păcate, în asemenea condiții, România, care a cedat rușinos toate domeniile strategice - apărare, politică externă, economie – „partenerilor strategici” din UE și SUA va cădea, din nou, între scaunele istoriei. Sperăm totuși să nu se repete scenariul sinistru al anilor 1940-1945, cu toate că exact într-acolo părem a ne îndrepta. O țară care nu își poate asigura din producție proprie nici măcar măștile și dezinfectanții în vreme de epidemie e o victimă sigură în marele joc care se desfășoară pe tabla de șah a lumii.
(N.B. Articolul de mai jos conține termeni financiari pe care i-am adaptat cum am putut mai bine, pentru novici. Ceea ce trebuie reținut este că problema majoră, cea care se va dovedi fatală, a sistemului financiar și a marelui capital internațional este acumularea de datorii – apa din baraj - care au ajuns la scadență și care, în condițiile unei crize economice, nu mai pot fi plătite, ducând la falimente în lanț.)
Putin dezlănțuie „iadul strategic” asupra S.U.A.
de Tom Luongo
Dacă a existat vreodată un moment în care Putin și Rusia puteau provoca daune maxime Statelor Unite lovindu-le în acest călcâi al lui Achile care sunt piețele financiare și setea neostoită pentru datorii, acel moment a fost luna aceasta, exact când coronavirusul traversa oceanul.
Sunt un mare pasionat al jocurilor de strategie, în mod deosebit al acelora în care e necesar un echilibru delicat de putere care trebuie menținut și atunci când jucătorii își așteaptă rândul la mutare. Atacurile trebuie să fie parate, pentru a-ți împiedica adversarul să înainteze, dar cu suficientă chibzuință ca să te poți și tu apăra atunci când îți vine rândul.
Toate acestea pentru a menține jocul viu, până când vei găsi momentul perfect pentru a da lovitura de grație. După ce l-am urmărit pe Vladimir Putin jucând în ultimii opt ani, cred cu tărie că în ziua de azi nu există nimeni aflat într-o poziție de putere care să înțeleagă jocul mai bine decât el.
Și cred că această mișcare de a sparge OPEC + și apoi a-l urmări pe Mohammed bin Salman cum desființează OPEC a fost marea mișcare de judo a lui Putin. În mai puțin de o săptămână a blocat sistemul financiar al SUA.
Vineri, 6 martie, Rusia a spus „nu” OPEC-ului la cererea de reducere a producției de petrol.
Până miercuri, 11 martie, Rezerva Federală (Fed) își dublase deja intervențiile zilnice pe piețele repo* pentru a menține lichiditatea bancară.
La amiaza zilei de 12 martie, Fed anunța disponibilități de 1,5 trilioane de dolari în noi facilități repo, inclusiv contracte cu scadență la trei luni. În aceeași zi de tranzacționare zi, întreaga piață a rămas fără ofertanți. Nimeni nu era interesat de cele mai lichide și căutate active financiare din lume.
De ce? Pentru că prețurile erau atât de mari, încât nimeni nu le mai putea cumpăra.
Nu numai că am asistat la o extindere masivă a intervențiilor în piață din partea Fed, dar perioada pentru care ele au fost făcute a crescut. Este un semn clar că problema nu are nicio rezolvare. Operațiunile repo mai lungi de trei zile au devenit, în acest context, o raritate.
Un Fed care trebuie să adauge 1 trilion de dolari în contracte repo cu scadență la trei luni înseamnă clar că la sfârșitul acestor trei luni începe următoarea etapă a problemei - și tot așa.
Înseamnă, pe scurt, că piețele financiare mondiale sunt complet blocate.
Și, mai mult... intervenția nu a funcționat.
Acțiunile și indicii au continuat să cadă, aurul și alte active considerate „de refugiu sigur” au fost lovite puternic de o inversare a fluxurilor de capital din SUA. Ca prim rezultat al deciziei lui Putin, dolarul a primit o lovitură de măciucă, pe măsură de investitorii europeni și japonezi care consideraseră până atunci activele de pe bursele americane ca sigure și-au lichidat pozițiile și au repatriat capitalul.
Aceasta a durat câteva zile, până ce președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a declarat că nu are alt răspuns la criza de lichiditate apărută decât să extindă achizițiile de active și să continue să facă ceea ce deja s-a dovedit fără efect.
Din acest moment a început următoarea fază a crizei, cea în care dolarul începe să se aprecieze, fază în care ne aflăm acum.
Putin înțelege că o lume inundată în datorii nu poate face față atunci când moneda necesară pentru a rambursa datoriile scadente, dolarul american, crește brusc.
Creșterea dolarului exercită presiune suplimentară asupra rivalilor geopolitici ai Rusiei și îi obligă să se concentreze asupra problemelor interne.
Ani de zile, Putin a cerut Occidentului să-și oprească conflictele nebunești în Orientul Mijlociu și în Asia, a susținut elocvent la ONU și în presă că momentul lumii unipolare s-a încheiat, că SUA nu își mai pot menține statutul de unică super-putere a lumii. În cele din urmă, datoriile îi vor submina puterea și, la un moment dat, se va vădi că este mult mai slabă decât proiecția sa de putere dă impresia.
Președintelui Trump, care crede în excepționalismul american, nu i-a căzut bine. El va lupta pentru „America First” așa cum o înțelege el, folosind toate armele de care dispune. Problema cu această atitudine „nici un pas înapoi” este că îl face foarte previzibil.
Utilizarea de sancțiuni la adresa Europei pentru a opri construcția conductei Nord Stream 2 a fost o prostie, o dovadă de îngustime care au avut ca efect un răspuns nemilos din partea Rusiei și, în plus, au întârziat proiectul cu doar câteva luni.
Trump a fost ușor de contracarat aici: o înțelegere cu Ucraina, disperată după bani, și repoziționarea conductei prin Marea Baltică.
Și cum prețul gazelor naturale în Europa se află deja pe fundul gropii, de la consumul excesiv și o iarnă blândă, Rusia nu a pierdut mulți bani și nici mult timp, până la urmă. În schimb, refuzul cererii OPEC de a reduce producția de petrol a determinat reducerea prețului mondial mult sub costurile de producție din SUA, asigurându-se astfel că gazul american rămâne în afara pieței europene iar mitul autosuficienței energetice a Statelor Unite se pierde în norul de fum al incendiului de pe piețele financiare.
Acum, Trump se confruntă cu o criză a piețelor financiare cu mult peste capacitatea sa de a înțelege sau de a răspunde, în timp ce Rusia este în poziția unică de a reduce prețul petrolului, totodată atenuând efectele șocului din sistemul global cu rezervele făcute de banca sa centrală **.
Deoarece banii se duc acolo unde găsesc cea mai bună rentabilitate, prețurile ridicate ale petrolului și gazelor frânează dezvoltarea altor industrii. Scăderea lor nu numai că dezumflă armele financiare ale Statelor Unite, dar îngrădește și o parte din puterea pe care industria petrolului o deține, oferindu-i președintelui rus oportunitatea de a revigora economia pe direcții mai puțin exploatate până acum. Petrol și gaze ieftine înseamnă rentabilitate mai redusă a investițiilor în proiecte energetice care, la rândul lor, eliberează capital disponibil pentru a fi dislocat în alte domenii ale economiei.
Mesajul lui Putin către lume este acela că nu consideră resursele de petrol și gaz din țara sa ca pe o vacă de muls, ci mai degrabă ca pe o parte importantă a unei alte strategii economice pentru dezvoltarea Rusiei.
La jumătatea jocului, el face o schimbare critică de strategie, profitând de neglijența adversarilor.
O asemenea mutare funcționează arareori dar, atunci când funcționează, rezultatele pot fi spectaculoase.
Joc, set și meci pentru Vladimir Putin.
Traducere și adaptare după strategic-culture.org
-
* Piață repo = tranzacții reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora banca centrală (în acest caz, Rezerva Federală) cumpără de la instituțiile de credit active eligibile pentru tranzacționare, cu angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară și la un preț stabilit la data tranzacției. Scopul principal este de a asigura lichiditate în piața financiară, fără de care operațiunile sunt paralizate.
** În ultimii ani, băncile centrale din Rusia și China a cumpărat cantități masive de aur și au diversificat rezervele valutare dincolo de cele în dolari americani.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Curios sunt, cât de bine va putea răspunde armata la provocările care vor veni?!? Căci nu ne mai este de niciun folos, ca să ne bizuim pe NATO; în NATO, ca și în UE acum, scapă cine poate.
Doar o mică observație: link-ul la prima parte a articolului nu lucrează; lipsește un 's' la 'http').
Trebuie să fie
https://www.activenews.ro/externe-siria/Doua-amenintari-la-adresa-pacii-mondiale-I-160334
și nu
http://www.activenews.ro/externe-siria/Doua-amenintari-la-adresa-pacii-mondiale-I-160334