Gheorghe Piperea, unul dintre inițiatorii legii dării în plată, a făcut o amplă analiză asupra a ceea ce a însemnat în România economia de piață în ultimii 26 de ani și cum au ajuns unele corporații să dețină monopol în domeniile în care activează.

”Monopolurile bancare sau din domeniul energetic, oligopolurile (oligo = puțin) din domeniul industriei IT și de divertisment, comerțul în lanțuri de hipermarketuri, ca să dau doar câteva example, ne pictează o imagine violet a unei așa-zise economii de piață. Luați ca exemplu cazul Microsoft în România ultimilor 15 ani și analizați cifra de afaceri de 10 miliarde de euro făcută în acești ani doar pe baza faptului că această corporație deține un cvasi-monopol pe piața software-ului (sigur, trebuie adăugată și vaselina financiară care a făcut ca ușile acestei corporații să fie larg deschise și fără zgomot de toate instituțiile și autoritățile publice din România; precum știți, un celebru caz penal poartă numele Microsoft…). Vedeți, vă rog, și cum s-au cheltuit peste 50 de miliarde de euro între 2004 și 2015 pe autostrăzi pe care nu le prea vedem, inclusiv pentru motivul că o iau la vale, la propriu. Cam tot de pe vârful unor astfel de monopoluri s-au încasat și aceste rente (plus nelipsita vaselină financiară, plasată prin afaceriștii noștri autohtoni). Iar în privința hipermarketurilor, numai cine nu vrea nu observă pattern-ul acestui business. Când un mare lanț de magazine "vine”, aduce cu el prețuri de ruinare, menite a elimina concurenții independenți (comparați anul 2000 cu anul 2016 și veți vedea că nu mai sunt alimentare și nici "buticuri” de cartier), după care urmează o fază intermediară, de aliniere a prețurilor și comportamentelor de piață cu celelalte lanturi de magazine (in Romania sunt 7-8 astfel de lanțuri, nu mai multe) și, la final, sunt introduse prețurile excesive – pentru producători, preț de raft, pentru consumatori, preț de listă, impus. Europenii de la CJUE consideră anti-concurențial acest gen de comportament. În România, încă suntem în teritorii necunoscute, diamantul și fildeșul se pot exploata în continuare.”, a scris Gheorghe Piperea pentru Cotidianul.ro.

Avocatul continuă cu o concluzie sumbră a ceea ce s-a creat în ultimii ani din cauza creditorilor care au continuat să împrumute cetățenii statelor care au crezut că astfel își vor face o viață mai bună.

”In ultimii 40 de ani, economia a fost covârșită de banii-datorie, de banii privați, care nu se mai emit de state suverane, ci de instituții financiare, entități private care devin creditori ai statelor și ai cetățenilor împrumutați și care "emit” bani prin simplul act juridic al împrumutului, fără un fapt economic care să-l justifice. Nu mai dăm cezarului ce-i al cezarului și suntem manipulați să nu mai dăm nici lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Globalismul și desființarea ideii de granițe și suveranitate au avut ca rezultat hipsterii, emo kids-ii, abandonarea ideii de familie, propaganda LGBT, aberația "drepturilor” pedofililor și ale altor dezaxați sexual. Dumnezeu a fost exclus din ecuație. Marxiștii nici că puteau visa o astfel de lume.”, a scris avocatul pe contul său de Facebook.

Apoi, Gheorghe Piperea face o analiză a bogățiilor de pe planetă, care au ajuns să fie controlate de doar 1% din populație, iar idealurile socialiste sau liberale au fost strivite de această prigoană către îmbogățire. Avocatul vine cu propunerea unei a treia căi în care ”să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă pentru noi casa, familia, viitorul; să obținem de la administrație legi și garanții de protecție a micilor proprietăți, a slujbelor și a micilor afaceri, a profesiilor liberale”.

”Măcar socialismul pretindea redistribuirea veniturilor celor bogați și nemerituoși către cei lipsiți de șansă, dar merituoși. Socialismul este o ipocrizie în România sau Franța (unde liderii socialiști sunt denumiți pe bună dreptate gauche caviar, întrucât sunt, paradoxal, clasa avută a societății), dar poate fi considerat de unii o idee generoasă, în orice caz cu mult mai practicabilă decât feudalismul impus în prezent de cei 1% din populație care dețin 99% din bogăția și resursele lumii (inclusiv resursele de control al informației și al amplificatoarelor economice) celor care reprezintă 99% din populație și dețin maxim 1% din bogățiile și resursele lumii. Pentru mine, însă, socialismul nu este doar ipocrit, el este și impracticabil în România. Socialiștii și social-democrații noștri au transformat această doctrină într-o ușă circulară mobilă pe care intră politicieni și ies "oameni de afaceri”. Iar dreapta românească fie a redus toate strategiile economice la o singură idee, aceea de privatizare a tot ce mișcă sau ce este latent în România, generând o colonie a unui număr de 20-30 de multinaționale, fie s-a întrecut cu social-democrații în măsuri populiste de cumpărare a bunăvoinței alegătorilor sărăciți.

De aceea, noi trebuie să optăm pentru o a treia cale, a distributivismului și a policentrismului (știu, cuvintele par pretențioase, dar au sens și, în plus, nu am în prezent alți termeni la îndemână). Important pentru această a treia cale este să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă pentru noi casa, familia, viitorul; să obținem de la administrație legi și garanții de protecție a micilor proprietăți, a slujbelor și a micilor afaceri, a profesiilor liberale; să reținem din taxele și impozitele generate în regiunea noastră cea mai mare parte, pentru că așa e onest; să cultivăm și să valorizăm meritul, să refuzăm ipocrizia. Doar așa ne vom îndrepta coloana vertebrală morală și vom fi capabili să rezistăm intemperiilor.”, a scris în final avocatul.