Bună dimineața!

Poate ați observat și dumneavoastră că apetitul presei și mai ales al televiziunilor pentru păcatele clericilor este enorm. Într-un fel oamenii sunt îndreptățiți să aibă așteptări mari de la clerici pentru că Mântuitorul însuși îi numește „sarea pământului” care, dacă s-ar strica, tot Hristos ne spune, „nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni”.

Și presa are uneori rolul acesta; de a semnala abateri morale smintitoare. De multe ori însă lucrurile nu stau chiar așa cum sunt ele prezentate la „știri”. Și nu la jurnalist sau la reporter stă vina. În spate este „politica editorială”, iar „politica editorială” o face proprietarul trustului. Care are și el convingeri religioase. De multe ori... diferite.

De aceea, pentru săptămâna aceasta m-am oprit la un sfânt, cleric acuzat pe nedrept de păcat.

Este vorba despre Sfântul Vasile, episcopul Ryazanului care, după unele surse este prăznuit marți, pe 12 aprilie. Despre acest Sfânt Vasile știm că a fost episcop în Rusia în secolul 13. Întâi și-a avut scaunul episcopal în cetatea Murom, la est de Moscova. Sfântul episcop Vasile era un om blând, rugător și ducea o viață ascetică. Iar asta îl deranja pe diavol. Așa că diavolul a luat chipul unei tinere fecioare și a început să se arate, mai ales la ceas de seară, la fereastra de la dormitorul Sfântului. Oamenii, privind la fereastră, cum și noi privim la televizor uneori, au fost, pe bună dreptate, scandalizați și convinși că episcopul își călca votul monahal și trăia în ascuns cu acea femeie. Și s-au pornit împotriva episcopului lor. Iar „unii erau atât de orbiți de ură că erau gata chiar să îl omoare”.

Sfântul însă, cu multă blândețe, fără să se îndreptățească, i-a întâmpinat și le-a cerut răgaz de rugăciune.

A făcut priveghere de toată noaptea, iar a doua zi a slujit Sfânta Liturghie. Apoi, luând icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a mers la râul Oka și, așezându-și mantia pe apă, a pășit pe ea și a început să plutească ca și cum ar fi fost într-o barcă. Ba, mai mult, purtat de un vânt puternic a început să înainteze împotriva curentului, în sus, ajungând tocmai în cetetea Ryazan, la câțiva zeci de kilometri distanță.

Eh... sfinții nu se dezvinovățesc niciodată și, de aceea, de multe ori trebuie să intervină însuși Dumnezeu.

Doamne ajută!

Sursa: TVR, Universul credinței

O rubrică de Silviu Andrei Vlădăreanu