Artistul, poetul și compozitorul Tudor Gheorghe a răspuns, în cadrul unui interviu acordat Antenei 3, celor care l-au acuzat de vrute și nevrute în ultimele zile.
Printre altele, cantautorul oltean a recunoscut că este naționalist. Tudor Gheorghe că nu este nimic în neregulă cu dorința de a păstra limba română pură, de a păstra tradițiile acestei țări.
„Sunt naționalist, ce e rău în asta? Sunt naționalist pentru că doresc să păstrez puritatea limbii române și voi continua să o lupt pentru a o apăra de tot ce o poluează. Eu iubesc tradițiile acestui popor, nu vreau să dispară hora, sârba, învărtita. Am mai zis asta: aș propune ministrului învățământului să introducă obligatoriu, în școală, o oră de dansuri populare. Doar hora, sârba și învârtita. Ca atunci când s-o auzi una din astea oriunde în lume, să sară 4-5 români să se prindă în horă, în sârbă sau învârtită. Așa se păstrează un popor, prin tradițiile sale. Ați văzut cum nu știu să joace Hora Unirii? De-aia sunt naționalist!”, a spus actorul.
În ceea ce privește politica, Tudor Gheorghe a explicat care este preferința politică: „Vocația mea este de dreapta. Eu practic o meserie de dreapta. Dar există dreapta în România? Am fost invitat în toate partidele, dar singurul în care aș intra ar fi partidul lui Eminescu, Partidul Conservator”, a declarat Tudor Gheorghe.
Acesta a mai povestit că pe unul dintre cei care l-a atacat recent, Andrei Caramitru, îl cunoaște de mic, de când se juca împreună cu fiul său în timpul concediilor petrecute împreună cu familia Caramitru.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu m-am dus să comentez în presa main-stream ca să zic așa, pentru că acolo nu se pretind oamenii a fi creștini, ca aici.
Fraților, un creștin adevărat nu poate spune că ceva ce i se întâmplă este degeaba. Suntem îndemnați să mulțumim Domnului pentru toate, nu să spunem că cutare-lucru a fost degeaba. Dacă suntem îndemnați la așa ceva înseamnă că toate au rostul lor. Dacă nouă ni se pare că ceva a fost degeaba înseamnă doar că încă nu am descoperit noi acel rost.
Dacă libertatea de a mânca banane și de a putea merge cu ușurință în străinătate vi se pare fleac, vă dau eu un motiv pentru care a spune că au trecut 30 de ani degeaba e ceva vecin cu blasfemia: timpul de pocăință câștigat. Evident, cine spune că au trecut 30 de ani degeaba, de fapt chiar asta spune: că a pierdut degeaba 30 de ani din viața lui.
Vor spune unii că ”uite, cum nu e degeaba?, nu vezi câte rele se-ntâmplă în societate și că toate merg din rău în mai rău?” Le voi răspunde reamintindu-le că ”nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie”, adică speranța noastră pentru o lume mai bună nu este pentru asta ci pentru viața viitoare. Vor răspunde poate aceștia ”Păi atunci ce să facem, să stăm cu mâinile-n sân uitându-ne cum se strică lucrurile în jurul nostru?”. Le voi răspunde că ”până nu ne schimbăm cu adevărat pe noi înșine, faptele noastre poartă încă amprenta duhului acestei lumi”. Adică deși ni se pare că facem bine, tot rău facem.