Pe 19 iulie se împlinesc cinci ani de la  moartea Părintelui Arsenie Papacioc, duhovnicul Mânăstirii "Sfânta Maria" Techirghiol.

Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei Românești, s-a născut la 13 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al Părintelui Arsenie a fost Anghel. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București.

Este primit ca „frate” la Mănăstirea Cozia în 1947 și îndeplinește pe rând mai multe ascultări la Schitul Cioclovina din județul Gorj (1948-1949) și la Mănăstirea Sihăstria (1949). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din București (1950), a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Slatina (26 septembrie 1950).

Este arestat la 14 iunie 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Astfel, trece prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava și a fost eliberat în 1964. După ieșirea din închisoare este numit preot în Ardeal; a fost un timp stareț la Mănăstirea Cozia, iar din 1976 devine duhovnic al Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Multe din cuvintele sale au ajuns adevărate îndreptare și modele duhovnicești pentru creștinii ortodocși din toată lumea. 

"Omul și femeia au fost creați de către Dumnezeu, pentru un scop bine definit și definitiv. S-a făcut o constatare: femeia a fost roabă mii de ani; dar, cu ocazia evenimentului din timpul lui Constantin cel Mare și anume Edictul de la Milan de la anul 314, prin care a fost dată libertate femeii și să nu mai fie omorâtă și surghiunită fără judecată, acest sentiment s-a transmis atavic, a trecut peste generații mai departe. Teama femeii de bărbat a persistat, iar femeia a rămas cu aceste temeri, transmise atavic din generație în generație. Dar, nu este permis. Femeia înseamnă o împărăteasă dăruitoare. Femeia, dacă tu zici că este slabă, totuși în momentul în care te-ai angajat să te numești soț, nu te poți numi așa decât lângă o femeie, lângă o soție și de ce să fii lângă o ființă slabă? Trebuie să o pui pe tronul regesc numaidecât. Mi-aș dori să nu se mai vadă în femeie numai un obiect, sau un lucru de caznă, sau altceva. Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu, și printre creațiile Lui.", spunea Pr. Arsenie Papacioc.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârșit sâmbătă 16 iulie 2016, după Sfânta Liturghie, o slujbă de pomenire la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol – Stavropighie Patriarhală, după care a evocat memoria Părintelui Arsenie Papacioc. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Părintele Arsenie este prezent prin ceea ce a lăsat Bisericii drept moștenire, dar și prin rugăciunile sale din Ceruri.

"Părintele Arsenie este prezent nu doar prin mormântul său care se află în apropiere și prin casa în care el a viețuit și a spovedit și îndrumat mii de credincioși, dar și prin moștenirea spirituală lăsată Bisericii, prin multele sale predici. În mod tainic este prezent prin rugăciunile sale din Ceruri pentru că cei care s-au rugat mult aici pe pământ în viața pământească se vor ruga și în Ceruri. (...) 

Părintele Arsenie Papacioc a fost un bun îndrumător, un părinte foarte înțelept și în același timp un bun sfătuitor. El nu era atât de aspru în privința canoanelor, era mai îngăduitor, dar sfătuia pe credincioși să practice iubirea milostivă: iubirea față de Dumnezeu arătată în rugăciune și iubirea milostivă față de semeni arătată în cuvântul bun, sfatul bun, în vorba frumoasă și în fapta de milostenie. De aceea, el adesea avea pictat fie un spic de grâu, fie un potir și câte o foiță și scria pe spatele foii iubire și semnul exclamării, iar apoi se semna. Acestea le oferea mai ales studenților la teologie. Esențială în viața omului este iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. El spunea că într-o clipită omul poate dobândi mântuirea dacă se pocăiește. A și scris o carte intitulată «Veșnicia cuprinsă într-o clipă» și publicată în anul 2004. Era mai mult un vindecător de suflete, de răni lăsate de păcat în sufletul omului, decât un judecător al faptelor oamenilor. De aceea, era și iubit de popor.

Era un om cu un chip luminos, cu o față duhovnicească plină de speranță, de bucurie, ca un fel de arvună a păcii, a bucuriei din Împărăția lui Dumnezeu arătate pe chipul ființelor încă din viața pământească. În această zi de pomenire noi ne rugăm Bunului Dumnezeu să așeze sufletul său împreună cu sfinții și în corturile drepților. În același timp avem speranța că el se roagă în Ceruri pentru mănăstire și pentru toți fiii și pentru toate fiicele duhovnicești pe care le-a îndrumat și rămânem încredințați că poartă în rugăciunile sale mai ales această obște a Mănăstirii Techirghiol care este o mănăstire misionară, cu rugăciuni multe și lucrare multă de primire a pelerinilor, dar și de primire a pacienților care îmbină aici rugăciunea cu tratamentul medical. Cel mai frumos mod de a cinsti pe cei trecuți la Domnul, după rugăciunea pentru ei, este să le urmăm exemplul vieții lor ca și noi să ne bucurăm împreună cu ei de iubirea Preasfintei Treimi și de comuniunea sfinților, 

Esențială în viața omului este iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. El spunea că într-o clipită omul poate dobândi mântuirea dacă se pocăiește. A și scris o carte intitulată «Veșnicia cuprinsă într-o clipă» și publicată în anul 2004. Era mai mult un vindecător de suflete, de răni lăsate de păcat în sufletul omului, decât un judecător al faptelor oamenilor. De aceea, era și iubit de popor", a spus Patriarhul Daniel, potrivit basilica.ro.