Creștinii ortodocși au intrat, de luni, 11 martie, în Postul Paștilor sau Sfântul și Marele Post, așa cum mai este cunoscut în Biserica drept-măritoare.
ActiveNews și Editura Predania vă oferă, săptămânal, fragmente din cartea „Inima și marele post”, volum ce găzduiește tâlcuiri ale Sfântului Nicolae Velimirovici, unul dintre marii sfinți contemporani ai ortodoxiei.
Iată primul text:
INIMA ÎN MARELE POST. Cea dintâi săptămână
„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/
1. Mai presus de toate gândește-te la Dumnezeu, căci și Dumnezeu se gândește la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândește la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, așa și Dumnezeul tău se gândește la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toți îngerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta ființa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta și a afla ce așteaptă Dumnezeu de la om.
3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel și cel ce cumpără ouă. Și așijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute și nu pe cele văzute. Și Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El privește în miezul tău, în inima ta, și caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!
4. În inimă, Ziditorul a pus temelia vieții. În inimă viața se zămislește, purcede, crește și se îndreaptă spre mormânt și dincolo de mormânt. Oare cât prețuiește omul despre care toți spun: e deștept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deșteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înțelept decât oamenii este.” /I Cor. 1:25/
5. Sau cât prețuiește omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare își va duce bogăția în cealaltă lume și o va dărui Celui a cărui vistierie sânt pământul și cerul, și soarele și stelele și toate împărățiile știute și neștiute?
6. Sau ce-i ajută omului puterea și frumusețea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereți erau puternici și frumoși, iar acum, gârboviți și trași, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva? Multora, puterea și frumusețea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii înainte de putrezirea pielii și oaselor.
7. Fericiți sânt cei ce din tinerețe nu s’au îndrăgostit de nici o frumusețe trecătoare și muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbește și a cărui frumusețe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită, și inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.
8. Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea și întărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Amintește-ți și cugetă la aceasta în cea dintâi săptămână a Marelui Post.
9. Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în inimă. De aceea se citește la începutul Postului din cărțile bisericești: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”.
10. Amintește-ți numele acelor mărimi duhovnicești care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea și au întărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinții Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfințit, Simeon și Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru și Athanasie Athoniții, și cei dimpreună cu dânșii.
11. Amintește-ți și de Dumnezeu purtătoarele fecioare și femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către
Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Egipteanca, Pelaghia, Thaisia,
Theodula, Vasilisa și cele dimpreună cu ele.
12. Dacă iți sânt departe după loc sau după vreme, atunci amintește-ți de acele slăvite nume din neamul tău – Sfânta Parascheva, Sfântul Sava, slava Serbiei, Sfinții Ioannichie de la Devici, Petru de la Korișa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei și mulți, mulți alții care cu postul au sfințit trupurile lor și cu rugăciunea au sfințit țara in care viețuiești.
13. Ei toți același glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns și inima lor întru totul au
dat-o Dumnezeului și Ziditorului lor.
Din: INIMA ÎN MARELE POST, Sfântul Nicolae Velimirovici, carte apărută la Ed. Predania, 2013
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Tocmai am intrat în Sfântul și Marele Post.
Subiectul postului ori tema postirii este des discutată, frecvent dezbătută și temeinic analizată; De ce? Fiindcă postul face parte integrantă, indispensabilă, din viața spiritual - duhovnicească a oricărui creștin, veritabil și autentic!...
În fond, chiar așa, ce este postul, ce este postirea?
Postul este un mijloc spiritual, o treaptă, o etapă, un urcuș duhovnicesc ce realizează un început dar trebuie să asigure o continuitate, o permanență, în viața noastră, zilnică, cotidiană!...
Practic, postul sau, mai ales, postirea, înseamnă: a ierta acolo unde te-ai mâniat, a iubi acolo unde ai urât, a ajuta acolo unde ai fost indiferent, a sprijini acolo unde ai fost insensibil, a asculta acolo unde ai fost surd și arogant, a cerceta acolo unde ai fost ignorant, a te (po)căi acolo unde ai păcătuit, a-ți cere iertare acolo unde ai greșit, a îmbărbăta acolo unde ai descurajat, a compătimi acolo unde ai criticat, a îngădui acolo unde ai judecat, a vindeca și tămădui acolo unde ai asuprit, a mărturisi adevărul acolo unde ai propovăduit minciuna, a fi sincer acolo unde ai fost ipocrit, a încuraja acolo unde ai ridiculizat, a fi blând acolo unde ai fost aspru, a fi deschis acolo unde ai fost ironic, a face bine acolo unde ai făcut rău, a face milostenie acolo unde ai fost lacom și zgârcit, a plânge cu cel ce plânge, a te ruga cu cel ce se roagă, a te bucura cu cel ce se bucură; într-un cuvânt: a-ți (re)veni în propria și autentica ta fire!...
Postul și postirea trebuie, neaparat, musai, să schimbe, să transforme ceva, esențial și fundamental, în viața noastră, mai mult decât atât: să convertească firea, ființa și parsoana noastră cea (de)căzută, alterată de păcat și afectată ori copleșită de patimi, transfigurând, deci, viața noastră pământească și vremelnică, supusă, fragilității, vulnerabilității, eroziunii, slăbiciunii, corupției spirituale și păcatului, într-una cerească și veșnică, încă de aici și de acum, lipsită de coroziune și patimă, boală, suferință, neputință sau moarte!...
Postul (mai) înseamnă a face (foarte) mult bine și a face (foarte) puțin rău, mai corect spus: deloc!...
Ca atare, postul sau postirea înseamnă să te rogi mai mult, să te aduni și să te concentrezi mai mult și să te risipești mult mai puțin; cu alte cuvinte, înseamnă introspecție, reflecție și meditație, interiorizare mai multă și, mai profundă și, exteriorizare mult mai puțină ori mai sumară!...
Altfel spus, postul/postirea trebuie să ajute la adunarea minții și la risipirea păcatelor și a patimilor, la consolidarea înfrânării și la cultivarea virtuții!...
Postul trebuie să înmulțească faptele milei trupești și ale milei sufletești, să rodească îmbogățirea și înavuțirea în cele duhovnicești, dumnezeiești, eterne și veșnice!...
Postul, așadar, ne poate ajuta la a deveni: din răi - buni, din avari și lacomi - milostivi, din aprigi răzbunători - sinceri iertători, din necinstiți - corecți și onești, din mândri - smeriți, din orgolioși - modești, din nedrepți - cinstiți și înțelegători, din egoiști - altruiști, din împietriți - sensibili și delicați, din neoameni - oameni; căci, altminteri: "omul poate fi sau deveni, mare, mic sau, de nimic!..."
Prin urmare, de vrei să te mântuiești, cu postirea să călătorești, căci, atunci, nu ai să greșești și, nici nu ai să păcătuiești ori să pătimești!...
Dumnezeu să ne ajute, tuturor, în continuare, numai, în tot lucrul cel bun! Amin!...
Stelian Gomboș