Sfântul Prooroc Daniel și Sfinții trei tineri, Anania, Azaria și Misail, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox și în calendarul greco-catolic la data de 17 decembrie.
Sfântul Prooroc Daniel se trăgea din seminție împărătească, din seminția lui Iuda și a trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Daniel înseamna, în evreiește, "Dumnezeu este judecătorul meu".
Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel a fost dus împreună cu regele Ioachim al iudeilor și cu alți tineri iudei, între care și trei prieteni ai săi: Anania, Azaria și Misail în robia babiloniană (597-538 î.Hr.).
Pentru a și-i apropia pe iudei, împăratul Nabucodonosor a poruncit mai marelui palatului său, să-i învețe carte și limba haldaică pe cei mai reprezentativi dintre tinerii acestui neam aflat în robie. Nabucodonosor vroia să facă din ei slujitori credincioși tronului. Le-a fost schimbat și numele: Daniel a fost numit Baltazar, Anania — Sedrah, Azaria — Abdenago, iar Misail — Misah.
Cartea Sfântului Prooroc Daniel cuprinsă în Vechiul Testament arată că Daniel și prietenii săi țineau foarte mult la legea părintească. Deși aveau dreptul să mănânce și să bea din masa împăratului, ei s-au hrănit cu mâncăruri de legume ca să nu se pângărească. Dumnezeu le-a răsplătit curăția cu înțelepciune și frumusețe.
Datorită intrigilor slujitorilor babilonieni, care i-au spus împăratului Nabucodonosor că cei trei prieteni ai Sfântului Prooroc Daniel au refuzat să se închine unei statui ridicată de împărat, cei trei tineri Sfinți: Anania, Azaria și Misail au fost aruncați într-un cuptor încins, însă Dumnezeu i-a ocrotit și focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17).
Sfântul Prooroc Daniel era cunoscut pentru darul de a tălmăci visele. În Vechiul Testament, cartea care îi poartă numele cuprinde tâlcuirea viselor ultimilor doi regi ai Babilonului, Nabucodonosor și Baltazar, precum și vedenia Sfântului Prooroc Daniel despre timpul care va trece până la venirea lui Mesia, descoperirea despre vremurile din urmă ale omenirii, despre Antihrist și învierea morților.
După cucerirea Babilonului de către regele Darius I al perșilor (anul 518 î.Hr.), Sfântul Prooroc Daniel nu s-a întors în țară cu frații săi iudei pentru că n-a vrut să-i lase singuri pe cei care nu puteau pleca.
Noul cuceritor, tot din cauza intrigilor celor din jurul său, a fost nevoit să poruncească ca Sfântul Prooroc Daniel să fie aruncat într-o groapă cu lei, însă Dumnezeu a avut grijă de robul său și leii nu s-au apropiat de el (Daniel VI, 17-29).
Sfântul Prooroc Daniel a trăit aproape 90 de ani și a fost ales de Dumnezeu să susțină poporul evreu pe lângă stăpânitorii săi și să facă cunoscut printre păgâni pe adevăratul Dumnezeu.
Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Sfântul Prooroc Daniel se număra între cei patru mari Prooroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinții Isaia, Ieremia și lezechiel.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.