Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să încep această neînsemnată epistolă cu un "dragă", dar pur și simplu nu am putut. Cum nu pot nici să tac, când văd cum manipulați și cum folosiți dubla măsura în ultima dvs scrisoare către "bobor".

Chiar de la început, pretextul pe care-l folosiți pentru a scrie către președintele Academiei folosindu-vă este un neadevăr. "Aflu că...". Nu, domnule Liiceanu, nu ați aflat, pentru că nici nu ați dorit să aflați ceea ce s-a petrecut cu-adevărat în ședința pe care o incriminați. Dar dacă ați fi aflat, n-ați mai fi avut titlu pentru scrisoarea dvs, nu ați mai fi apucat să ne spuneți de incidentul din 1990, din fața Casei Scânteii.

Cu alte cuvinte, nu ați mai fi avut ocazia să arătați, pentru naivii și adepții sectei dvs, cum există o linie continuă în ultimii 25 ani în care vi se cere moartea. Cu alte cuvinte, dvs ați fi un ghimpe în coasta tuturor regimurilor, un incomod pentru mai-marii acestei țări care nu vă înțelege și nu vă apreciază.

Deși ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu tupeul dvs ipocrit, manifestat de-a lungul anilor, iată că ați reușit să mă surprindeți încă o dată neplăcut. Nu e puțin lucru, să știți.

Nu vreau să credeți că aș fi de acord cu amenințările cu moartea, deși aici e clar că nu e vorba de așa ceva. Nici nu sunt un admirator al domnului Breban, dar nu pot să nu observ ipocrizia discursului dvs.

Spre exemplu: afirmați despre cuplul prezidențial dinainte de 1989 că este cel "care a făcut României cel mai mare rău din istoria sa". Măi să fie! Păi dacă e așa, domnule Liiceanu, ce v-a împiedicat în 1989 să refuzați Editura Politică, pe care prietenul Andrei Pleșu v-a făcut-o cadou? Atunci, cum ai putut să accepți ceva ce fusese construit și folosit de cuplul "care a făcut României cel mai mare rău din istoria sa"? Sau editura Politică, editura PCR, revărsase numai bine peste poporul acesta? 

Câtă diferență între dvs și țăranul Ilie Tudor, cel care a spus, și la 90 de ani, că-i disprețuiește și nu vrea să aibă de-a face cu cei care s-au îmbogățit cu "banii comuniștilor". A preferat să refuze niscaiva funcții, oferite de FSN, în 1990, decât să se mânjească.

Dar Ilie Tudor a murit în casa lui bătrânească, de la țară, având parte de o înmormântare discretă și demnă. Dvs n-ați refuzat nimic și vă veți duce ca un semi-zeu, cu funeralii naționale, într-o coloană cu mașini de lux, din care nu vor lipsi și cele proprietate personală.

Printre meritele care vi se vor evoca va fi și faptul că ați fondat , în 1990, Grupul Humanitas(Print screen de pe humanitas.ro., mai jos). Dar ce mai contează o minciună între altele? Ce mai contează că de fapt, Editura Humanitas, a fost înființată, la ordin, de Ministerul Culturii, "în temeiul Decretului Consiliului Frontului Salvării Naționale, nr.12/28.XII.1989"(FOTO JOS)?  Sigur, poate că la vremea respectivă nu ați știut cine era Ion Iliescu și cum a luat puterea. Dar după, domnule Liiceanu, când s-a aflat că fusese "emanat" peste cadavrele a peste 900 de români, peste mineriade, ce v-a împiedicat să renunțați la patrimoniul pe care l-ați primit pe degeaba de la un astfel de om?

 

E adevărat că Nicolae Breban a lăudat regimul Ceaușescu. Dar nu se cuvine să-l critice unul care s-a făcut sluj unui președinte, Traian Băsescu, creat și educat de același regim!Ce blestem pe noi, să fim  prinși între exponenții comunismului național și cei ai comunismului internaționalist(azi, cu numele schimbat în globalism)!

"Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de -intelectual al lui Băsescu - și aș vrea să spun cu această ocazie că ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității din tara asta. (...) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumnavoastră", spuneați. Vă mai amintiți?

 

Dar de scandalul "Țigancă împuțită", vă mai amintiți? De Flotă vă mai amintiți? Recunosc, aici e mai greu, aproape nimeni n-a mai văzut-o după 1990. Ăsta e "binele în chip matur" pe care voiți să ne așezăm? Dispariția din istorie?

Și totuși, Breban poate invoca scuza faptului că se afla într-un regim totalitar. Dvs, ce scuză aveți? Știu, n-ați pretins vreodată că ați fi vreun sfânt, dar puțină demnitate nu strică.

Înșirați acolo, pentru a justifica afirmațiile scabroase ale dl-ului Patapievici, o serie de personalități autohtone și de aiurea, care ar fi înjurat și ei țara. E firesc și normal să critici ceea ce consideri amendabil în comportamentul trecut al propriului neam.

 

Dar una este să spui, ca Eminescu: "Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu:Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu" și alta e să urli: "In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit".

Una este să declari precum IL Caragiale: "M-am exilat şi atâta tot. [...] nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul, viţii demne de compătimit" și alta e să clamezi precum amicul dvs: "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” 

Apropo de comparația dintre Caragiale și Patapievici: primul a mers până la capăt în supărarea sa pe neam. A fost un om de cuvânt. Al doilea s-a autoexilat în fruntea unei instituții de stat, acceptând "dezonoarea" să fie plătit din contribuțiile patibularilor, care vorbesc limba ce trebuie folosită numai pentru înjurături. Curată consecvență, parol!

 

Și dacă avem voie să ne înjurăm țara și limba, ca și dl Patapievici, de ce nu am avea voie să înjurăm pe oricine, oricum? Nu asta înseamnă libertatea de exprimare pe care o clamează adepții lui Charlie?

Din păcate, domnule Liiceanu, nu aveți a vă lăuda cu binele pe care l-ați fi făcut acestui popor, pentru că "acele douăzeci de milioane de cărți" și "cele peste trei mii de titluri pe care Humanitas le-a revărsat asupra țării", nu au folosit la nimic. Din două motive: 1)  Unele au fost toxice de-a dreptul și n-au făcut decât să-l afunde și mai rău, pe român în mocirla morală și națională în care îl lăsase comunismul. Și 2) A trebuit să plătească pentru a le citi, deși fuseseră publicate la o editură, pe care, după toate regulile democrației, o finanțase.

Domnule Liiceanu, dacă dl Breban a fost un scriitor al regimului Ceaușescu, dvs sunteți scriitorul regimurilor de după 1990. Prin tot ce-ați făcut și susținut, ați fost exponentul regimului neo-liberal care, din 1990 încoace, ocupă cultural și economic acest spațiu.  În timp ce popoarele din jur, ultimii fiind chiar...polonezii, trăiesc o renaștere națională, dvs și cei pe care i-ați format ne-ați "ajutat" să devenim mai sărăciți, mai supuși și mai dezbinați. Asta este moștenirea pe care ne-o lăsați după 25 de ani, domnule Liiceanu. 

Avem răbdare.