Eseurile lui Ovidiu Hurduzeu, reproduse (o parte dintre ele) în volumul Sclavii fericiți, cuprind o analiză lucidă, din multiple unghiuri de observație, a unui început de degradare a democrației americane, care înlocuiește cultul de altădată al învingătorului cu cultul victimei, care permite acțiunile revendicative abuzive ale minorităților solidarizate împotriva majorității și care promovează apariția unui om comun, substituibil, împotriva omului cu identitate, din culturile umaniste tradiționale. Nu este vorba, în acest demers, de o atitudine antiamericană, ci, dimpotrivă, de o nostalgie a americanismului, care își pierde, sub efectul unor influențe diverse, autenticitatea. 

Un mare interes prezintă paginile consacrate postmodernismului, ca expresie a actualei etape de evoluție a capitalismului în Occident. Eseistul se definește ca un adept al postmodernismului, în care descifrează însă tendințe perverse de regenerare a centralismului autoritar de altădată, într-o variantă răsturnată: 

"Din nefericire, precum Rațiunea carteziană pe care o deconstruiește, postmodernismul a ajuns și el în faza denaturărilor. Drept consecință, în prezent Occidentul suportă cu stoicism dictatul fragmentului, al elementului marginal, al „irealizatului”, adică, al celui ce nu se poate împlini în raport cu o totalitate pe care o detestă, dar fără care nu și-ar putea asigura dominația difuză, non-focalizată. („irealizatul” nu poate să se 

real-izeze, să aibă acces la realitate, decât în cadrul Totalității.) Pe de o parte, marginalul, în chip de „irealizat”, deturnează retorica postmodernismului și pozează în victima tuturor totalitarismelor, proclamându-se campionul deschiderii și relației rizomice. Pe de altă parte, „fantazează” să reducă Totalitatea la contururi scheletice, la un teritoriu „deteritorializat”, contaminat de ranchiuna ideologică a marginalității. 

Marginalul are totdeauna dreptate - este deviza oficială în Occident. Iată de ce minoritățile („irealizatul” etnic) din România au câștig de cauză la forurile internaționale față de românii majoritari. Iată de ce imigranții mexicani ilegali („irealizatul” economic) își cer „drepturi” egale în SUA. Iată de ce homosexualii români („irealizatul” sexual) obțin azil politic în Anglia, iar negrii („irealizatul” rasial) au statut privilegiat în sistemul universitar american. Este lesne de văzut cum marginalul și-a creat în Occident propriul său „centru” de putere - „centru” între ghilimele, căci este difuz și nefocalizat -, ascunzând, sub retorica postmodernă, vechea dorință de putere a Subiectului tradițional. Nu se considera oare și comunistul o victimă a istoriei, chiar și în momentul în care se bucura de puteri absolute?" , scria criticul Alex Ștefănescu.