Două sunt momentele în care Hristos a plâns: înainte de a-l învia pe Lazăr din Betania și înainte de a intra în Ierusalim în Duminica Floriilor.

Basilica reamintește câteva fapte: Cine era Lazăr, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos, dar și câteva legende consemnate de Tradiția orală a Bisericii.

Origine: Lazăr era fiul fariseului Simon din Betania și avea două surori, pe Marta și Maria. Locul său de baștină este actualul teritoriu al Cisiordaniei, la aproximativ 3 kilometri distanță de Ierusalim.

Relația cu Hristos: Mântuitorul venea adesea în casa lui Simon, unde vorbea cu Lazăr despre multe, probabil și despre învierea de obște. Evanghelia lui Ioan spune că surorile lui Lazăr i-au trimis vorbă Mântuitorului când Acesta era dincolo de Iordan, afirmând: „cel pe care îl iubești este bolnav”. Atunci, Hristos l-a numit pe Lazăr „prietenul nostru”. La întâlnirea cu familia îndurerată după moartea lui Lazăr, Mântuitorul a lăcrimat.

Învierea: Iisus l-a înviat pe Lazăr după ce S-a rugat Tatălui și I-a mulțumit. În acel moment, Lazăr era mort de patru zile și trupul începuse să se descompună. Minunea este relatată în Capitolul 11 al Evangheliei după Ioan, unicul dintre evangheliști care o menționează.

După înviere: Lazăr din Betania a mai trăit 30 de ani după ce Mântuitorul l-a înviat. S-a refugiat departe de Ierusalim, împreună cu surorile lui, Marta și Maria, deoarece iudeii voiau să-l omoare, pentru că era dovada vie a învierii și a Dumnezeirii atotputernice a Mântuitorului Iisus Hristos.

Misiune în exil: Sf. Ap. Pavel și Sf. Ap. Varnava l-au hirotonit episcop al cetății Kition – Larnaca de azi, în Insula Cipru.

Posteritate: În 890, la Kition, a fost găsit mormântul Sf. Lazăr, cu moaștele în el și purtând inscripția „Lazăr, prietenul lui Hristos”. Împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912) a construit la Constantinopol o biserică în cinstea sfântului și i-a adus moaștele din Cipru. Deasupra mormântului din Kition, același împărat a construit o biserică ce dăinuie până azi la Larnaca, conchide Basilica.