Este nemilos cu demagogia, servilismul, corupția, ipocrizia și indiferentismul față de poporul care cunoștea neajunsurile materiale. Totodată se dedică tot mai mult poeziei religioase, de respirație mistică, ajungând în 1933 să publice „Psaltirea în versuri", în 10.000 de exemplare, lucrare premiată de Academia Română. Prin activitatea sa s-a înscris și pe plan social, prin apariția, în 1936, a volumului „Cântecile crinului", cu menirea, potrivit afirmației sale, „să contribuie la propaganda împotriva alcoolismului care face atâta prăpăd la noi".

La instalarea regimului comunist, poetul Vasile Militaru avea deja un trecut care oricând putea fi considerat pătat de „antecedentele politice". Deși împotriva sa s-a invocat infracțiunea de „omisiune de denunț" privind un grup de tineri care ar fi propagat idei monarhiste, culpă care l-ar fi trimis în justiție, totuși la 19 decembrie 1951 a fost reținut și trimis în detenție administrativă, motivul real fiind activitatea sa publicistică interbelică. A fost purtat prin penitenciarele de la Rahova, Ocnele Mari, Jilava și lagărele de la Ghencea și Fundulea. A fost eliberat la 9 decembrie 1952.

După eliberare, Vasile Militaru a continuat să frecventeze parohia de care aparținea, Biserica Cașin din București, din al cărei consiliu făcea parte. Era un apropiat al preotului Dumitru Manta, la fiecare ședință a consiliului parohial recitând din poeziile sale alcătuite mai ales în timpul detenției. Uneori mergea la Pitești, unde soția lucra la Teatrul de Stat. S-a apropiat de preotul Ion Postelnicescu de la Biserica „Sf. Vineri", în timpul vizitelor pe care i le făcea împărtășindu-i din creația sa poetică, într-un cerc format din fosta elită piteșteană. Însă aceste atitudini normale pentru oameni de cultură și credincioși ai Bisericii au fost curmate de organele de represiune comuniste.

La 8 ianuarie 1959, Vasile Militaru era arestat de către Securitate, pentru a fi anchetat într-un lot de 14 persoane, printre care și preotul Postelnicescu. A fost torturat, intimidat și anchetat pentru fabulele care i s-au găsit la percheziție: „Un congres de interes pentru oameni cuânțeles" și „Doi câini – fabulă fără morală", prima făcând aluzie la congresul PCUS din 1956, iar a doua, la cele două zone ale Berlinului, de est și de vest. De asemenea, ancheta s-a axat pe creația poetică religioasă, în special cea scrisă în perioada primei detenții, mai apoi dactilografiată și difuzată în cercurile în care se manifesta. Este vorba de „Psalm", în 23 de strofe, scris la Jilava în decembrie 1952, de „Crăciun 1951" și „Strigăt către Domnul vieții", ultimul scris la Fundulea, în octombrie 1952.

Anchetatorii au concluzionat că Vasile Militaru „s-a întâlnit cu învinuiții și a purtat discuții dușmănoase la adresa regimului democrat-popular din RPR, la adresa URSS și a întregului lagăr socialist", acuzându-l de „uneltire contra ordinii sociale". Prin Sentința nr. 390 din 20 iunie 1959 a Tribunalului Militar Craiova, Vasile Militaru a primit o condamnare de 20 de ani temniță grea. De la Pitești a fost mutat la Ocnele Mari, unde la 8 iulie 1959, orele 17:30, a decedat. Nu a fost singurul din acest lot care a mărturisit până la trecerea la cele veșnice.

La 8 ianuarie 1959, poetul Vasile Militaru era arestat din nou de Securitate. La percheziția care i s-a făcut la domiciliu, Securitatea i-a găsit mai multe înscrisuri, printre care poezii religioase, precum: „Psalm", „Crăciun 1951" sau „Sub lanțuri". Acestea fuseseră scrise în timpul primei detenții, la Jilava sau în colonia de muncă de la Fundulea (1951-1952), apoi, după eliberare, bătute la mașina de scris. Astfel de exemplare ale poeziilor, dactilografiate, au fost confiscate de Securitate și considerate corpuri delicte. Cu astfel de probe, Vasile Militaru a fost anchetat la Securitatea din Pitești, torturat și obligat să semneze declarații care să-l incrimineze ca un conspirator împotriva regimului democrat-popular. La puțin timp după condamnare, la 8 iulie 1959, deținut în Penitenciarul Ocnele Mari, poetul Vasile Militaru avea să treacă la cele veșnice. Mai jos reproducem poemul „Crăciun 1951", scris de Vasile Militaru, se pare, în lagărul de la Fundulea.

 

Ziarul Lumina via Mărturisitorii