Trei colaboratori ActiveNews ne-au trimis poemele lor spre publicare. Iată-le: 

AI NIMĂNUI...

(Poem scris în memoria celor peste 65 000 de persoane care au murit de/cu Covid)

Un aer greu și-apăsător

se lasă peste țară,

ca un nor întunecat

care-i gata să reverse

râuri de ape...

Un răsunet s-aude-n depărtări,

de nară de cal azvârlindu-și

flăcări de aburi în galopul

unui ger năprasnic,

cu un fior dătător de moarte...

Un virus și-a făcut cuib

în sufletele oamenilor,

anunțând plecarea lor în infern.

Trupurile moarte gem și urlă

înstrăinate de copii, de rude

abandonate de Biserică,

morți uitați de toți

de instituții, de semeni,

ai nimănui...

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca

icoană arcuită

odată robi furăți

și nu doar o dată

și ăl de văzu p’Ăl de Sus într’un rug

releu se făcu

de porunci

ș’apoi prin deșert vă plimbă

din jugul robiei cercând a vă scoate

cu voie

da’ mai ales fără

și mană mâncarăți

și iar cârcotirăți

și șerpi ocolirăți cei ce crezurăți

cu ochii la șarpe

vestitor

Celui

preamult așteptatul

pe-un alb cal

războinic

da’ El

umil

p’un măgăruș intră’ncetate

și voi nu’lvăzurăți

apoi îl vândurăți

ba chiar îl pierdurăți

da’ doar cu-a Lui voie

și voia Lui

împlinitu-s’a

acuma

din păcate

întoarserăți roata

și voi ne luați pe noi în robie

viclean și parșiv

cercând a’L scopi și din noi

pe Cel ce pe toți ne iubește

și’ntreb și io

cu-a prostului candoare

frumos o fi oare

că bine nu e

și nici practic măcar

năravul de slugă la idoli

de care

se pare

ăl vechi proroc

putere’ndeajuns n’avu

să vă scape

că de-acu’

la a doua venire

El...

Sorin Suciu

Daruri către Maica Domnului

Când femeia-n pânză țese, Maica Lui, de prin icoană, se coboară-n odaie și-o mângâie pe haină.

Se așază-n genunchiul Sfânt precum îi e făptura și păzește atent femeia să păstreze-n fir măsura.

Pune roua-n busuiocul neudat din Bobotează, candela o răsucește, fără fum, când ea lucrează;

Pune pruncului, din leagăn, vise dulci, cu atâta  drag, și-nflorește iar mușcata care se usca pe prag.

Trage luna mai la stânga, de o face plină-plină, mângâie, din nou, frumosul cusut numai cu Lumină,

Pune mir pe fruntea casei, tamâiază-n ochi  tot rostul, în șervetul din pânzeturi lasă-ncet un bogdaproste.

Când e sărbătoare aleasă, tot femeia strânge-n coș, în prosopul bun al Maicii, daruri ce miros frumos.

Le aprinde lumânare, duminica-n Liturghie, sperând sincer că Fecioara știe că-i și ea Marie.

Doar ștergarul are-n colțuri și pe crucile-nroșite semnele că Preacurata a păzit cu lacrimi sfinte

Tot ce a avut femeia mai de preț, ale ei mâini, care au cusut Măicuței pânza zilnicelor pâini,

Pâine zămislită iară-n busuioc udat cu aghiasmă

Păstrată-ntr-o ulcică, ca cea mai de preț mireasmă.

Pânză, pâine și- o-nchinare-n  împunsătură aleasă, rugăciunea unei  inimi către Maica cea Miloasă!

Adriana Tîrnoveanu

Legenda  spune că atunci când o femeie coase, țese pânză ori frământă și coace pâine, Maica Domnului stă lângă ea in genunchi...