Potrivit președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, reputatul critic și istoric literar se afla internat la Spitalul Elias și avusese mai multe probleme de sănătate în ultima perioadă.

Eugen Simion este una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române postbelice.

A fost președintele Academiei Române din 1998 până în 2005.

Eugen Simion s-a născut pe 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca, județul Prahova.

A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, azi „I. L. Caragiale”, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu.

Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi s-au numărat Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan.

A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).

După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 a fost redactor al „Gazetei literare”.

În anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București.

Între anii 1970-1973, lector invitat de limba română la Universitatea Sorbona apoi a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974).

Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București.

Din 2006 a fost director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București.

Eugen Simion a debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”.

Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”.

Din 1983 a fost redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației.

În 1993 a devenit membru al Academiei Române, iar în anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române, instituție pe care a condus-o până în 2006.