Împăratul împăraților, Arhiereul cel Mare și Prorocul mai înainte vestit de către proroci,

Colindele lui Radu Gyr

Colindele scrise în închisoare de poetul Radu Gyr, deși au aceeași bucurie a Nașterii Domnului, au în ele și amărăciunea celor care sufereau după gratii pentru convingerile lor religioase. Mai târziu, în anii ´70, aceste colinde scrise într-o perioadă tristă din viața poetului au dat însă naștere și la o situație ciudată, aproape amuzantă. La Facultatea de Teologie din București, la o serbare de Crăciun la care au participat profesorii și alte personalități, au fost invitați și Monica și Demostene Popa, fiica și ginerele lui Radu Gyr (foto sus), în calitate de membri ai coralei Patriarhiei. Băiețelul lor, Radu Popa (în prezent compozitor, profesor și dirijor al Filarmonicii "Banatul"), avea câțiva anișori atunci. Invitat să recite o poezie, la vremea cuvenită, micuțul Radu a ieșit în fața auditoriului, s-a înclinat și a spus: „Voi recita un colind de bunicul meu, Radu Gyr!”... Invitații, în frunte cu patriarhul Justinian Marina, au avut un moment de încremenire absolută, întrucât numele și opera poetului aveau interdicție. Dar nimeni n-a făcut vreun gest de oprire a micuțului recitator, care s-a transformat astfel într-un curajos purtător al mesajului celui oprimat. Audiența s-a bucurat în taină de această reușită, la fel și membrii familiei lui Radu Gyr. Publicăm câteva colinde mai jos. (D.Ș.)

Colind

A venit și-aici Crăciunul

să ne mângâie surghiunul.

Cade albă nea peste viața mea,

peste suflet ninge.

Cade albă nea

peste viața mea

care-aici se stinge.

Tremură albastre stele

peste dorurile mele. /Dumnezeu de sus

în inimi ne-a pus /pâlpâiri de stele.

Dumnezeu de sus

în inimi ne-a pus /numai lacrimi grele.

Maica Domnului Curată,

ad-o veste minunată! /Înflorește-n prag zâmbetul tău drag /ca o zi cu soare.

Zâmbetul tău drag

îl așteaptă-n prag /cei din închisoare.

Steaua prinde să lucească

peste ieslea-mpărătească.

Și din nou trei magi /varsă din desagi

aur și tămâie. Îngerii de sus

magilor le-au pus /cerul sub călcâie.

Lumea-n cântec se deșteaptă,

pe Mesia îl așteaptă.

Zâmbete cerești

intră pe ferești,

vin în orice casă.

Și în orice gând

arde tremurând

câte-o stea sfioasă.

Numai temnița posacă

a-mpietrit sub promoroacă.

Stăm în bezna grea,

Pentru noi nu-i stea,

Cerul nu s-aprinde.

Pentru osândiți,

Îngerii grăbiți

Nu aduc colinde.

Peste fericiri apuse

Tinde mila ta, Iisuse.

Cei din închisori

te-așteaptă-n zori

să le-aduci lumină.

Cei din închisori

te așteaptă-n zori,

pieptul lor suspină.

O, lisuse Împărate,

iartă lacrimi și păcate!

Vinâ să-nchizi ușor

rănile ce dor,

visul ni-l descuie.

Noi te-om aștepta, /căci pe Crucea Ta stăm bătuți în cuie.

O, brad frumos

0, brad frumos, ce sfânt păreai

În altă sărbătoare…

Mă văd copil, cu păr bălai

Și ochii de cicoare.

Revăd un scump și alb cămin

Și chipul mamei sfinte,

Imagini de Crăciun senin

Mi-apar și azi în minte.

Un brad cu daruri și lumini

În amintiri se-arată,

În vis zâmbește ca un crin

Copilul de altădată.

Azi nu mai vine Moș Crăciun

În noaptea de cenușă.

Ci doar tristețile se-adun

Să-mi plângă lângă ușă.

În frigul temniței mă frâng,

Sub lespezi reci, tăcute,

Împovărat de daruri plâng

În amintiri trecute.

Omătul spulberat de vânt

Se cerne prin zăbrele

Și-mi pare temnița mormânt

Al tinereții mele.

Colind ceresc

Cerul și-a deschis soborul

- Lerui, Doamne, Ler -

și-au pornit cu plugușorul îngerii din cer.

Merg cu plugul de oglindă

și de giuvaer,

toți luceferii colindă

- Lerui, Doamne, Ler -

Patru heruvimi în haine

albe de oier

răspândesc în lume taine

- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,

ci au rupt din ger

stele mari, ca să le-mpartă,

- Lerui, Doamne, Ler -

Singur tu aștepți în tindă,

suflete stingher,

nesosita lor colindă,

- Lerui, Doamne, Ler -

Nici un înger nu mai vine

fâlfâind mister,

să colinde pentru tine,

- Lerui, Doamne, Ler.

Ziurel de ziuă

Tot mai arde cerul sus,

ziurel de ziuă,

peste ieslea lui lisus,

ziurel de ziuă.

Vitleeme, colț de rai,

ziurel de ziuă, îngeri

palizi încă ai?

Ziurel de ziuă.

Alb și fraged Vitleem,

ziurel de ziuă, în ce vis să te mai chem?

Ziurel de ziuă.

Steaua sfântă de Crăciun, ziurel de ziuă,

din ce praf s-o mai adun?

Ziurel de ziuă.

Lacrimi mari pe cer

s-aprind

ziurel de ziuă,

prin tristeți de foc colind,

ziurel de ziuă.

Pentru-nsângeratul mag,

ziurel de ziuă, pune, Doamne, spini pe prag,

ziurel de ziuă.

Și acoperă cu lut,

ziurel de ziuă,

Vitleemul meu pierdut,

ziurel de ziuă.

ZIARUL LUMINA al Patriarhiei Române

și

ACTIVENEWS