Artistul Paul Hitter a fost, împreună cu a sa fiică să vadă piesa „Apollodor” - adaptare după celebrul poem al lui Gelu Naum, la Teatrul „Țăndărică”. Ce-a găsit acolo, însă, nu are prea mare legătură cu inocența copilăriei, a scris pictorul pe blogul său.
Iată relatarea artistului:
Ce poate fi mai frumos pentru un copil decat sa isi vada personajele preferate din carti prinzand viata in fata ochilor sai? Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare. Insa stiu cu siguranta ce poate fi mult mai urat. Mai urat poate fi sa isi vada personajele preferate prinzand viata intr-un mod ingrozitor, iar povestea favorita, in acest caz povestea lui Apolodor, devenind un soi de cosmar care poate infricosa si un adult cu inima mai sensibila.
Ieri, am vrut sa ii fac o bucurie fiicei mele, astfel ne-am prezentat fericiti la Teatrul Tandarica. De cu o seara inainte a avut mari emotii, bucuria i se citea pe chip, stia deja ca la Teatrul de Papusi este foarte frumos si ca il va vedea in sfarsit pe Apolodor. Sotia mea i-a citit povestea de sute de ori, si fiica mea a memorat deja 20% din frumoasa povestire a lui Gelu Naum, povestire care ne-a bucurat pe toti, generatii de-a randul. Sala era arhiplina, zeci de copii impreuna cu educatoarele unei gradinite cat si insotiti de parinti umpleau sala. Inceputul parea promitator, un actor a intretinut suspansul, el si copiii din sala cautandu-l pe Apolodor impreuna, strigandu-l, chemandu-l sa vina mai repede pe scena. Apoi a inceput piesa.
Am inceput sa am indoieli dupa primele 3 minute ale piesei cand in scena au aparut Motanul Tit- care in loc sa fie motan era un om cu un guguloi mare verde pe cap, o bila, care avea doi ochi negri de extraterestru. Langa Motanul Tit si Apolodor era si un om cu un cap de iepure imens, care avea un ochi explodat. Infricosatoare aparitii…dar haaai sa zicem…. Si uite asa incepe calatoria lui Apolodor spre fratii lui din Labrador. Incet incet o atmosfera tot mai intunecata s-a abatut asupra scenei… Avionul semana cu un avion, ce-i drept…Vaporul Meteor? Un soi de bustean cu niste muschi verde lipit de el…nimic care ar aduce a vapor. Acum sa nu va inchipuiti ca nu stiu ca nu toate lucrurile trebuiesc interpretate ad literam. Cel putin nu de catre noi adultii. Dar…copiii? Artist fiind, sunt un copil mare. Eu mi-as fi dorit sa vad Vaporul Meteor, sa semene a vapor, sa vad doi marinari cu barbi sa il ia pe Apolodor din zbor pe puntea lor.
Si uite asa, cu chiu cu vai, ajungem la partea de unde incepe sa se rupa filmul rau de tot. Oamenii in negru incep sa imite un tren, caci nu-i asa, e mai ieftin sa imiti un tren decat sa faci un tren care sa semene cu un tren…Danseaza ca intr-un ritual, in cerc, si apare talharul din Connecticut. In povestirea lui Naum, Apolodor era in acest punct cowboy in America, iar talharul era un soi de cowboy bandit cu pistoale la brau… In piesa noastra insa, talharul este chiar Satana insusi, cu coarne, si cu o bila mare in jurul burtii vopsita in culorile curcubeului….va las aici filmarea, o vedeti pe youtube:
Nu sunt un bigot, ba chiar din contra. Totusi nu am putut sa nu observ cum toata piesa se transforma intr-un soi de ritual, ceva intunecat, plin de fum, efecte speciale proiectate pe scena, multe tipete, cantece imitand un soi de litanii, zici ca nimerisem la mesa neagra. Am fost de cateva ori pe punctul de a ma ridica si a pleca, dar de dragul copilului care parca tot astepta sa apara ceva frumos, am ramas pana la final. A urmat partea cu politicianul american…defapt o buna parte din piesa s-a concentrat in jurul povestii americane a lui Apolodor…pe harta lumii a aparut chiar si steagul americii, statuia libertatii, un politician gras intr-un costum bizar, care urla, tuna si fulgera. Si iar o scena de ritual, in care oamenii in negru, intr-o lumina obscura cer sa ii fie ridicata o statuie lui Apolodor. Puteti vedea infricosatoarea scena (cat am reusit sa filmez din ea) AICI
Urmatoarea aparitie care mi-a atras atentia, este cea a celor doi negri Jim si Jack…un personaj dublu, doi oameni intr-un soi de camasa de forta, legati unul de celalalt, cu niste bile imense, negre, pe cap. Un soi de BDSM copilaresc…
Si daca tot nu au reusit sa ii bucure pe copii, i-au recompensat la final, ultima scena fiind cu baloane. Baloane umflate cat si balonase suflate de doua aparate de balonase, situate in stanga si in dreapta scenei. Fiica mea a fost destul de descumpanita si abia a asteptat sa iesim sa o cautam pe mami. La piesa anterioara la care am fost, cea cu Tigrisorul Petre, nu ar mai fi plecat din teatru. Acum insa…dezamagire totala. Apolodor va fi o amintire urata in mintea ei. Am inceput sa ma gandesc serios sa ii fac o serie de ilustratii pe tema Apolodor, poate asa voi reusi sa sterg aceasta amintire groaznica cu oameni imbracati in negru, satana, curcubee, zbantuiala ritualica, urlete si animale cu ochi explodati…
Piesa este recomandata copiilor, de la 4 ani in sus… Este in fapt o transpunere in scena pentru adulti. Lipsea sa apara si oameni in pielea goala, ca sa fim in acest trend modern, al teatrului contemporan. Vorbind cu prietenii la telefon, am inteles ca la Teatrul Tandarica sunt bagate niste ONEGEIURI, si ca s-au facut si niste studii interesante despre teatrul pentru copii, ideile ce pot fi transmise prin teatrul de papusi, si cum sa le transmitem….voi cerceta acest fir pe care l-am prins si voi reveni cu detalii…
Apreciez efortul regizorului si al scenografului, efectele au fost minunate, costumele au fost speciale, atmosfera interesanta, dar nu pentru copii. In nici un caz. Daca nu vreti sa ramana cu sechele…. Cred ca iti trebuie ceva special cand incerci sa faci lucruri pentru copii. O puritate si o intelegere a lumii lor, o lume plina de culoare, o lume care abia li se descopera in fata ochilor…in aceasta piesa eu am vazut o incordare a muschilor in stil modern: uitati baaa, ba copiii baaa, ba parintilor baaa, uitati ba ce costume, ce dans, ce ritual, ce satane va aducem noi pe scena! Talent cu carul…folosit gresit! Aliluia!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Si la Timisoara, de cand e directoare la teatru sotia lui Hausvater, numita Ada Lupu, marea majoritate a pieselor puse in scena sunt pur cultural marxiste! Teatrul a devenit o mare voma cu jet !
„ V-am dat teatru, vi-l păziți
Ca un lăcaș de Muse;
Cu el curând veți fi vestiți,
Prin vești departe duse.
În el năravuri îndreptați,
Dați ascuțiri la minte,
Podoabe limbei noastre dați
Cu românești cuvinte."
Înaintea lui cu doar 30 de ani, Ienăchiță Văcărescu, unchiul său, considerat precursor al folosirii limbii române culte, scria celebrul său testament:
„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire”.