În Oltenia, îmi povestea mama, iarnă de iarnă, fetele își coseau, în casă, ia pe care aveau să o poarte la hora de Paști, cea mai mare sărbătoare de peste an.
Tinerele își brodau în secret iile, pentru ca modelul și cusăturile să nu fie văzute și copiate de altele. Așa făcea și bunica Ana, care a cusut ia, pe care o port eu acum, undeva pe la 1922-1923, pentru prima ei horă în sat, pe cînd avea 14-15 ani.
Din lada de zestre a bunicii, a ajuns, apoi, în dulapul mamei și acolo a rămas, cu anii.
O mai scotea din vreme-n vreme, se mai uita la ea și o așeza la loc, ca pe o relicvă sfîntă.
Iar noi nu îndrăzneam să ne fandosim în oglindă, în ia bunicii. Mult timp, n-am îmbrăcat-o. Nu m-am îndurat. Am privit-o, doar.
Azi, e Ziua Iei si a celor mai frumoase povești cusute cu fire scumpe, așa că, dacă nu va supărați, las și eu poza aceasta, aici.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Daca iti cumperi acum o bluza de la magazin ai sanse mari sa fie de plastic, cusuta miserupist de niste amarate platite mizerabil prin Bangladesh, tratata cu chimicale, sa se imputa instant pe la subrat imediat ce termometrul arata peste 25 de grade iar dupa cateva spalari sa se labarteze.
De altminteri, ați remarcat, Olivia se împodobește cu ia , o iubește atât de tare, că frumoasa ie figurează în finalul numelui surorii noastre dragi.
Olivia și ciocârlia
Au făcut un pact cu ia
Să înalțe pân'la cer
Splendorile ce nu pier
Ia, tradițional giuvaier
Ciocârlia, pur mister
Olivia, mâine , intr'un minister
Al tradițiilor naționale
Al comorilor imemoriale
Al Frumuseții nemuritoare!