Rafael Udriște: "La finalul anului trecut apărea în peisajul editorial românesc o carte despre care autorul ei spunea că este „un pelerinaj antropologic în lumea noastră de altădată.” Și tocmai această afirmație atrage pentru început atenția. De ce? Fiindcă este nu numai captivant, dar și spectaculos să poți coborî în adâncurile ființei propriului tău popor, adică în adâncurile propriei tale ființe culturale, nebănuit de profunde. 

Cartea despre care vă vom vorbi astăzi se numește "Noi Înșine", iar autorul ei este antropologul Marian Munteanu. Dacă pentru omul modern timpul și spațiul sunt continue, desfășurându-se doar pe orizontală, pentru omul acela îndepărtat al civilizației arhaice românești, spațiul și timpul căpătau sens doar pe verticală. Spațiile pe care le traversa acest roman primordial erau bune sau rele, în funcție de prezența sau absența credinței în Dumnezeu. Casa era un loc al sacrului, așa cum dezrădăcinarea era percepută ca o formă a răului. Căci pentru țăranul arhaic, abandonarea propriei case ducea la ruperea de neamul său și implicit la pierderea tradiției, văzută ca amprentă identitară. 

Odată ce accepți provocarea pe care Marian Munteanu ți-o face și pornești, prin intermediul volumului "Noi Înșine", în acest pelerinaj simbolic către tine însuți, către noi înșine, înțelegi mult mai bine de ce, pentru străbunii tăi, străbunii noștri, lumea era o taină care doar prin existența lui Dumnezeu căpăta sensuri. Marian Munteanu și-a propus nu doar să îi prezinte cititorului articulațiile unei lumi apuse și ale „genomului cultural” care o definește, ci și să facă lumină asupra unor erori și controverse legate de satul românesc de altădată. 

Despre tradiții, despre satul românesc arhaic și legile lui, despre rânduială și ritualuri, dar și despre amprenta identitară pe care o purtăm noi, cei de azi, viețuitori pe aceleași meleaguri ca și bunicii și străbunicii noștri, vom vorbi cu antropologul Marian Munteanu."