Angela Gheorghiu, diva din Adjud
„Între oamenii mari care au venit să mă asculte la New York, a fost și George Enescu. Mi-a mulțumit frumos, iar eu i-am sărutat sfioasă mâna, așa cum i-o sărutasem lui Nicolae Iorga la Văleni. I-aș fi sărutat-o și lui Constantin Brâncuși, oltean de-al meu, sculptor vestit în toată lumea. Numai că el mi-a luat-o înainte, sărutând-o dânsul pe a mea. Venise, chiar în ajunul întoarcerii mele în țară, să mă mai audă o dată. În timp ce-i cântam "Lung e drumul Gorjului", Brâncuși s-a ascuns cu fața la perete, să nu-i văd lacrimile ce-l podidiseră.” - Maria Tănase
Citiți și Marian Ghițeanu: Angela merge prea departe!
Mircea Diaconu:
„Este dezamăgitor să vezi cum una dintre cele mai mari soprane europene este incultă muzical și dominată de propriile frustrări și mofturi mondene. Vorbesc de interviul dat de Angela Gheorghiu la hotnews. Adevărul e că nu e destul să cânți sau să joci pe scenă ca să ai discernământ riguros în legătură cu istoria muzicii și a teatrului. Virtuozitatea poate implica doar un acces formal exterior la muzică și nu presupune neapărat asimilarea temeinică a conținutului artistic. Pe de altă parte, când cânți operă italiană, care este un capitol mediocru în istoria muzicii culte moderne și te lași dus de valul snob al ceremonialului bombastic care însoțește și înconjoară întotdeauna mediul specific al acestui tip de operă poți avea impresia că valoarea muzicii stă în special în acest ceremonial mediatic. Carierismul este alt criteriu adus în discuție. Cultura este redusă la celebritatea mediatică și instituțională dată de o carieră bine pusă la punct. După acest criteriu virtuoșii kitschului simfonic (Nigel Kennedy, André Rieu și Richard Kleiderman) ar fi cei mai mari cântăreți ai lumii, nu-i așa că doar sunt celebri și respectați peste tot de toți snobii pasionați de opera italiană. Carierismul și snobismul pedant al marilor evenimente simfonice occidentale este o poleială strălucitoare care ocultează adevărata istorie a muzicii. Celebritatea mediatică și prestigiul instituțional sunt astăzi criteriile cele mai importante ale aprecierii. Noroc că marii simfoniști germani au ajuns celebri înainte ca mass-media capitalistă să facă legea în cultură (și să o dizolve în subcultură), că altfel Count Basie, Bennie Goodman, George Gershwin sau Bing Crosby ar fi fost marile genii ale omenirii și nu Bach, Mozart, Beethoven sau Wagner.
Când nu ești în stare să faci diferența valorică între o banală operă de Verdi (care e mai mult o butaforie muzicală pedant elaborată) și simfoniile lui Enescu e clar că nu ai discernământ serios și poate ar trebui să te rezumi la cântat și să nu mai faci pe criticul sau istoricul muzical. Cică ”lucrările cu adevărat ale lui Enescu sunt doar acelea care sunt foarte moderne și foarte speciale în stilul muzicii franțuzești al epocii sale.” Când nu ai cultură muzicală serioasă (adică germană) e greu să observi că Enescu a fost puternic influențat de marii simfoniști germani și de Wagner. Spiritul lui Wagner este prezent în simfoniile lui Enescu, dar și în opera Oedip. Dar nu-i așa, mai bine cânți Verdi decât Wagner, câștigi mai bine și te aplaudă mai mulți. Și ajungi să ai o carieră ”prodigioasă”. Spune mai departe că Enescu a cântat doar de două ori la New York, prima oară a înlocuit un dirijor, iar a doua oară într-un muzeu (vai ce ratat!). Deci, nu este la fel de ”bazat” ca Count Basie.
Apoi, Angela Gheorghiu o întoarce vorbind de marii compozitori necunoscuți de la noi, care ar fi mai mari ca Enescu, adică Pascal Bentoiu, Nicolae Bretan și Paul Constantinescu. Cine știe, Bretan o fi la fel de mare ca Beethoven, însă propagandiștii ceaușiști l-au promovat pe Enescu în schimb. Apoi promovează inexactități cum e cea că Dinu Lipatti nu ar fi cunoscut publicului românesc (care e medieval, nu-i așa?). Despre Enescu spune că nu a cântat la nici o mare sală din occident ca și cum un compozitor ar trebui să se valideze ca instrumentist. Amestecă instrumentiști cu compozitori ca și cum ar fi același lucru.
Dincolo de aceste intrigi ridicole, adevărul este că în ultimii ani Enescu a devenit important în occident, este descoperită opera lui de maturitate și apreciată la adevărata valoare, pentru detalii vedeți interviuri cu Lucian Ban pe această temă.
Să asculți Simfonia 3-a a lui Enescu și să nu înțelegi nimic. Nu credeam că cineva cu o carieră muzicală serioasă în spate se poate face de rușine în așa hal arătând că are un discernământ atât de limitat.", a scris Mircea Diaconu, semnalat de EVZ.
Rapsodia Română - VIDEO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://m.youtube.com/watch?v=3yt-3_iYyV0
Deci, Enescu, Tanase, Porumbescu sunt "legende false", iar talentata soprana Angela Gheorghiu vrea sa ne "deschida ochii in aceasta tentatie in a construi fake personalitati".
Dar despre asta ce spuneti? S-a casatorit prima oara cu fiul violonistului Stefan Gheorghiu care
"la vârsta de 5 ani începe studiul viorii și la 9 devine student al Conservatorului Regal de Muzică din București. George Enescu îl recomandă împreună cu fratele său mai mic Valentin Gheorghiu pentru o bursă de studii la Conservatoire National de Musique din Paris unde studiază vioara cu Maurice Hewittși armonie și contrapunct cu Noel Gallon."
Interesant, nu? Fostul socru, al carui nume il poarta chiar si dupa un al doilea divort, fusese recunoscut de insusi George Enescu ca fiind un real talent!
O intrebare de prost gust: casatoria cu fiul unui mare muzician i-a deschis usi (la tv, radio, colaborarea cu Madrigal, cum reiese din interviu etc) si a ajutat-o in lansare (in '87, ' 88 a spus ca a fost in turneu in Finlanda, Rusia, Austria, cine putea iesi din tara atunci), sau nu? Putea sa se piarda si domnia sa, ca multe alte mii, zeci de mii de talente din tara si lume? Daca isi construia cariera in comunism si nu avea sansa marilor teatre si scene, mai spunea la fel despre emblemele noastre nationale? De ce si-a pastrat numele dupa divort si nu si l-a reluat pe cel de Burlacu? Of, la cate mizerii se poate ajunge de ambele parti doar pentru ca un talent in opera vrea sa demoleze simbolurile unui popor care nu pot fi nici macar clintite!
In ceea ce priveste aversiunea fata de Maria Tanase ("canta printre mese"), sa fie profesoara de canto popular, Mia Bratu, de la liceul de muzica unde intrase la 14 ani, cea care o influentase? Poate a fost contemporana cu Maria Tanase si invidioasa pe cea care devenise un mit inca din timpul vietii, si si-a susurat frustrarile in urechile elevilor mici si fara nici o experienta profesionala si de viata, otravindu-le perceptia asupra marii cantarete????
Recunosc, nu mai pot asculta cu placere imensa nici o partitura de-a marii artiste pentru ca-mi voi aduce aminte de fiecare data cum nu a mai avut loc pe scenele lumii de titanii muzicii romanesti.
Si'a bagat burghiu'
In matzu'i prea gros
Hara-kiri caraghios
Angela canta binisor
Dar da cu'un topor
In genialul nostru popor
Ce Alzheimer devastator !
Ce mila mi'i, ca sa constat
Creierul ei fosilizat
Românii toti au judecat
Ca e doar bun de impaiat !
Vizionînd interviul de mai jos nu mă miră că a spus ce a spus despre ENESCU, atât timp cât despre însuși tatăl sau spune că e un laș, deoarece dupa moartea subită a surorii ei la doar 24 de ani, tatăl sau, de comun accord cu soția, a decis să renunțe la viața in lume pt a intra în monahism (la Muntele Athos).
Să nu realizezi măreția acestei decizii, denota un handicap sufletesc destul de sever.
Nu a lăsat sa pară ca ar avea vreo părere prea bună despre monahism... Sărmana!
Oricum e nădejde la Dumnezeu că prin rugăciunile tatălui își va reveni în fire... Dă Doamne!
https://youtu.be/YMLBiOqd38E
https://www.classical-music.com/features/artists/20-greatest-sopranos-all-time/
Angela Gheorghiu nu este enumerata!
https://www.classical-music.com/features/artists/20-greatest-sopranos-all-time/
Angela Gheorghiu nu este enumerata! Renunt la comentarii suplimentare.
"Acum vreo 20 si ceva de ani am cunoscut un american care venise in Romania special pentru a vizita locul nasterii compozitorului si casa memoriala George Enescu din judetul Botosani. Era fascinat de muzica lui George Enescu (mi-a fredonat din Rapsodia Romana :-). Era profesor de muzica intr-un orasel din statul Iowa. I-am pastrat cartea de vizita si l-am cautat pe Google cativa ani mai tarziu. Am fost mahnit sa aflu ca murise destul de tanar, in 2007. I-am gasit necrologul pe internet. Se numea David Howard Williams. Am mai aflat ca a organizase un festival international de muzica in onoarea compozitorului George Enescu la colegiul unde preda, in orasul Pella, statul Iowa. De asemenea, scrisese cateva teze de specialitate despre muzica lui Enescu, si organizase un schimb de studenti cu Universitatea de muzica din Bucuresti." scrie un domn MArius.
"Acum 20 de ani am intâlnit în Italia un om de o vârstă respectabilă, care, aflând că sunt român, mi-a vorbit cu lacrimi în ochi și cu o admirație greu descris, despre marele său profesor de la Conservatorul din Paris: George Enescu. Îl numea "cel mai bun profesor pe care l-a avut în anii de studii". scrie un domn Liviu Dumitru Baciu
TU DE'ATATA SKI IN CHINA
TE DOARE MINTEA SI MANA
TU ESTI "CULTUL" PERIFERIC
TE'OM PUNE IN TELEFERIC
DIN CHINA PAN'LA PARIS
SA TE'APLAUDE CU BIS
TOTI "FRATII"TAI CULTIVATI,
COLCAIND PRIN INTUNERIC
TU DE'ATATA SKI IN CHINA
TE DOARE MINTEA SI MANA
TU ESTI "CULTUL" PERIFERIC
TE'OM PUNE IN TELEFERIC
DIN CHINA PAN'LA PARIS
SA TE'APLAUDE CU BIS
TOTI "FRATII"TAI CULTIVATI,
SI LA CREIER, DEGERATI
COLCAIND PRIN INTUNERIC
Škoda . . .
Maestrul Diaconu a făcut o expunere completă și complexă...
Daca mâine am auzi la News că pământul e "reevaluat" a fi plat, nu m-as simți atât de deznădăjduit precum m-a făcut Doamna Gheorghiu să mă simt.
... ne-am amintit cu plăcere butada strălucitei Anna Russell, soprană și ea:
"you're better off with resonance where your brains ought to be"
... ne-am mirat de ce Valentin Gheorghiu, încă în viață și sperăm sănătos, un MARE artist al pianului de superbă virtuozitate și adîncă muzicalitate, nu a fost pomenit (poate pentru că familia Gheorghiu, de unde i-a rămas și numele de familie, a fost una dintre cinicele "treptele spre carieră" ale cîntaretei? nu știm)
... poate pe unii ne-a invitat să [re]vizităm muzica incredibil de complexă dar și incredibil de "rewarding" a giganticului Enescu, un compozitor care merită stimat, explorat, iubit și ascultat nu PENTRU că a fost român ci pentru că a fost mare pentru cultura universală - din punctul acesta de vedere pot fi menționate SUTE de aprecieri superlative de la SUTE de mari muzicieni din toată lumea, nu, cum își pune doamna intervievată un citat ridicol din tabloidul New York Sun pe post de frontispiciu confirmator. Am ascultat mai mult Enescu în ultima saptamina decit în anul dinainte. Pentru asta îi mulțumim.
... ne-a amintit că celebritățile lumii operei de astăzi pot fi incredibil de proeminente în termeni de grandomanie, orgoliu, răutate și "self-promotion" exacerbat, în vreme ce calitățile vocal-artistice concrete pot de multe ori fi definite drept stridente, meschine și, în unele cazuri, chiar pipernicite
... este o maniera foarte urîtă să dai cu copita în cineva care s-a născut cu o sută de ani în urmă, ți-a fost profesor, și e mort de mult, deci nu se mai poate apăra, nu mai poate replica
... pînă și acea profesoară, comunista într-adevăr, Arta Florescu, a lăsat înregistrări mult mai bune decit orice a cîntat eleva nerecunoscătoare - un mic exemplu
https://www.youtube.com/watch?v=-OgjjZn73Rk
La fel au lăsat o moștenire mult mai substanțială elevele CU ADEVĂRAT realizate ale profesoarei hulite - printre ele (dar nu numai) Viorica Cortez, Maria Slătinaru-Nistor, Leontina Ciobanu-Văduva.
Cînd Eugenia Moldoveanu, de asemenea o elevă a Artei Florescu, a spus
"Această femeie, de o amplitudine unică, printr-o inteligență, printr-o forță, printr-un curaj, printr-o voință care s-au transformat pentru noi, elevii, ca un motor, ne-a făcut să pășim în fiecare zi mai sus, acolo unde harul fiecăruia dintre noi ne-a așezat de-a lungul anilor.
A fost nu numai primă artistă a Operei Române, dar cred că adevărata ei vocație, cea care face ca astăzi să omagiem numele ei, este aceea de profesoară.
De-a lungul a 50 de ani, această femeie a pregătit toți artiștii români lirici – cei foarte importanți, cei care au făcut o mare cariereă, cei care au fost slujitorii de zi cu zi, zeci de ani, în teatrele românești și chiar cei care au devenit pe urmă profesori."
n-a vorbit numai despre profesoară, poate iertîndu-i postum scăderi mai mult sau mai puțin majore, ci și despre PROPRIA sa noblețe, capacitate de a ierta, capacitate de a simți GRATITUDINE
... Vă las cu un gînd final despre marea, într-adevăr, Maria Tănase. Nu a avut abilitatea - sau poate dorința - de a behăi operatic cîteva arii, întotdeauna aceleași, din ce în ce mai prost, cu inevitabila înaintare în vîrstă.
Consumată de un "foc sacru" REAL, mult dincolo de o tehnică superficială, repetată papagliceste după alții, putea să facă dintr-un simplu cîntec de leagăn o bijuterie estetică de valoare inconfundabilă. Un DAR unic. Vor mai fi multe soprane cu intonație grosieră și cu nasul pe sus, dar numai O Maria Tănase. Mai mult decît o cîntareață, mai mult decît o actriță. O ARTISTĂ. Doamna Gheorghiu va ramine o voce minora, vestejita, "who slept her way to the middle".
https://www.youtube.com/watch?v=Mb6ia2Xm3_M
ESTI MAI PRESUS DE NATII SI TALENTE
AMERICANO-BAVAREZ, FACI FENTE
INGROPI GENII REALE SI REVELEZI
CULTURILE NATIONALE NU LE VEZI
MAI BINE TE"AI PLIMBA PRINTRE LIVEZI
CI POMII S"AR USCA
AFLAND CE CREZI!
Ar trebui sa cadeti in genunchi si sa va rugati la Dumnezeu sa va ierte pentru cele afurmate despre VERDI, caci dvs blamati intreg bell canto-ul si iubitorii teatrului liric. Grav pentru dvs! Mai reflectati ! Cu o oarecare simpatie pentru activitatea dvs profesionala din trecut, ing. George Romeo Diaconu ( simpla coincidenta de nume , de al meu sunt mandru ! )