Puțini își mai amintesc că măsuri similare au fost făcute și în timpul celebrelor negocieri de la Tilsit, în 1807, care au încheiat un război dintre Imperiul Rus și Franța napoleoniană.

Împărații Napoleon Bonaparte și Alexandru I s-au înțeles ca Rusia să nu se amestece în afacerile europene ale lui Napoleon. Mai mult chiar, rușii urmau să adere la blocada continentală împotriva Angliei (și, eventual, pe viitor, să organizeze o campanie comună împotriva englezilor în India). Napoleon căzuse de acord ca Rusia să-și extindă granițele la nord și la sud din contul Finlandei, Principatelor Române și altor teritorii pe care va fi capabilă să le subjuge prin forța armelor, scrie Timpul.md.

Iar în urma anexărilor din 1809-1812 rușii acaparaseră la nord Finlanda și la sud Basarabia, pe care le-au stăpânit până la 1917, încercând să le ocupe din nou la 1939 (parțial, în războiul „de iarnă”, Finlanda) și la 1940 (fără lupte, România dintre Prut și Nistru).

În scrisorile din 29 iulie și 5 august 1807, consulul austriac de la București, Brenner, comunica ministrului Afacerilor Externe, Stadion, că generalul Miloradovici susținea că prin înțelegerea ruso-franceză Basarabia, Moldova, Țara Românească vor fi cedate Rusiei, iar Dunărea va fi hotar între Imperiul Rus și cel Otoman, conform cersipamantromanesc.wordpress.com.

În vara anului 1808 se efectuau pregătirile de proporții, necesare pentru preconizata întâlnire a împăraților Napoleon și Alexandru I.

Înainte de a pleca la Erfurt, unde fusese fixat locul acestui Summit talks, Napoleon îl însărcinează pe Talleyrand să pregătească un proiect de tratat în care se menționa că împăratul Rusiei „se va mărgini, în prezent, să ocupe, ca și în trecut, Țara Românească și Moldova, lăsând toate lucrurile în situația în care se găsesc astăzi…” (art. 7).

De asemenea, se menționa că negocierile de pace ruso-turce vor începe numai după ce negocierile cu Anglia vor indica un sfârșit favorabil. La 17(29).09.1808, Rumeanțev și Champagny, miniștri de Externe și plenipotențiari ai celor două puteri, încep negocierile. Rumeanțev comunica țarului că Franța recunoscuse încorporarea Principatelor Române la Rusia, dar „împăratul Napoleon nu poate, fără a nu provoca numeroase reproșuri motivate din partea turcilor, să-i impună sau să le prescrie să cedeze aceste principate” Rusiei.

În urma convorbirilor și întrevederilor personale dintre Napoleon și Alexandru I la 30.09 (12.10) 1808, la Erfurt, a fost semnată Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța.

Istoricul și jurnalistul George Damian tratează situația mai pe larg pe HISTORICE:RO