

„Curtea Brâncovenească” din Constanța a anunțat lansarea postului de radio „Constantin Brâncoveanu”, un proiect educațional și cultural, care promovează o Românie profundă, a bunului-simț românesc.
Potrivit Atitudini.com, Radio Brâncoveanu oferă ascultătorilor posibilitatea de a audia muzică și emisiuni duhovnicești și culturale, ce umplu sufletul de energie duhovnicească și liniște, binevenite în acest secol al neliniștii.
„Educațiunea este cultura caracterului, cultura este educațiunea minții!”, spunea marele poet Mihai Eminescu. Iar acest radio dorește să își însușească acest motto. Înnobilând mintea prin cultură și curățindu-ne sufletele prin muzica psaltică și învățăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinți, Radio Brâncoveanu speră la o Românie mai profundă, a bunului simț românesc.
Printre editorii și colaboratorii pricipali se numără: Cdor. Ioan Damaschin, Dr. Floarea Damaschin, Dr. Virgiliu Gheorghe, Pr. Cezar Axinte, Pr. Ciprian Gradinaru, Pr. Sabin Vodă, Pr. Valentin Berechet, Tatiana Petrache, teolog, traducător, Mariana State, psihoterapeut, Cristina Chervasie, regizor, Danion Vasile, scriitor, Miruna Lepuș, scriitoare etc.
Ascultați RADIO BRÂNCOVEANU oriunde on-line la: radiobrancoveanu.ro.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
O initiativa de bun augur.
Nadajduiesc ca astfel de programe, la fel cu taberele pt tineri, organizate de manastiri (Negru Voda, Oasa, de ex.), vor deveni centre gravitationale de renastere culturala, crestina a neamului. Avem nevoie ca de aer de o schimbare profunda de paradigma, de o definire contemporana a matricei noastre culturale milenare.
Ma repet, ma iertati, dar sper sa fie cu rost. Cei care lucreaza in industria cinematografica, ar fi minunat sa se alature initiativei de renastere nationala, producand filme artistice, documentare, chiar programe de re-integrare in lumea satului, chiar de repopulare a zonelor rurale.
De asemenea, vietile sfintilor din inchisori, ale celor care au patimit abuzuri si persecutii abunda, sunt tot atatea surse extraordinare de inspiratie exceptionala.
Si, nu in ultimul rand, as vrea sa subliniez acest lucru -- mi-as dori ca asemenea creatii sa nu mai exceleze prin accentul dominant pe violente de tot felul (fizice, de limbaj, de cruzime, brutalitate, vulgaritate), care par sa domine in filmele noastre, acelea care zdrobeau trupul si spiritul. Ci mai mult prin experientele spirituale, duhovnicesti -- contrare intentiilor tortionarilor -- acelea care care au indarjit, intarit si inaltat sufletul, i-au imbracat pe intemnitati in zalele smereniei, rabdarii si ale unei tarii supranaturale. Acelea care i-au transformat in adevarati luptatori-aparatori ai credintei
neamului, placuti lui Dumnezeu. Altfel spus, un accent pe latura inefabil lirica, mistica a credintei ortodoxe, care a transfigurat suflete si le-a mijlocit intalnirea cu Cele Nevazute ochiului fizic, cu ingerii Domnului. Pana la acel punct in care sufletul nu mai poate ura vrajmasii, ci iarta si binecuvanteaza toata Faptura. Cand intelegem ca patimirea devine binecuvantare. Caci nimeni nu judeca si pedepseste mai aspru si cu dreptate decat Cel Ce ne-a zidit.
De aceea, cred eu, filmul "Iisus din Nazaret", al lui Zeffirelli ramane o creatie memorabila mai satisfacatoare decat "Patimile lui Hristos", sangeros, al lui Mel Gibson, desi nu lipsit de merite.
[Apropo, Gibson lucreaza la o parte a doua, "Resurrection", care cuprinde cele trei zile dintre crucificare si inaltarea la ceruri, anuntat pt anul viitor.]
Desgur, Tarkovski ar fi jalonul dupa care sa masuram asfel de creatii ce se adreseaza sufletului si credintei. Eu cred ca avem astfel de oameni, ei trebuie insa incurajati, invatati, cultivati pe o directie diferita de cea de azi.
Astfel de oameni, sprijiniti de Biserica, si de alti oameni de cultura, pot reorienta si cultiva gustul public, mentalul colectiv spre un orizont diferit.
Este credinta mea idealista...? Asa si vreau.
Doamne-ajuta!