Biserica Ortodoxă sărbătorește în prima vineri din Săptămâna Luminată un praznic închinat Maicii Domnului. Sărbătoarea este numită  Izvorul Tămăduirii în cinstea izvorului din preajma Constantinopolului, unde Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria a săvârșit o serie de minuni.

Se spune că, înainte de a fi împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde va întâlni un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. Deodată, el aude glasul Maicii Domnului, spunându-I : „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați". Găsind izvorul și făcând ascultare de Maica Domnului, orbul s-a vindecat.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, ca semn de mulțumire, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Împăratul a construit o biserică și mai mare, care a fost, ulterior, distrusă de turci, în anul 1453.

In aceasta sfanta biserica din Vlaherne a avut loc in secolul 9 minunea Acoperamantului Maicii Domnului cand in cadrul unei slujbe de noapte Pururea Fecioara Maria a fost vazuta de Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos si de Epifanie ucenicul acestuia cum si a intins omoforul Ei cel luminos peste poporul aflat la rugaciune.

Daca in Vinerea Patimilor Maica Domnului S-a tanguit pentru patimile suferite de Fiul Sau si Mantuitorul, in Vinerea Luminata S-a veselit pentru Invierea Celui Nascut al Sau, bucurandu-ne astfel pe toti cei care o cinstim dupa cuviinta pe Maica Vietii Noastre.

In Preasfanta Fecioara Maria S-a odihnit Sfanta Treime fiind smerita si ascultatoare fara sa se impotriveasca glasului arhanghelului Gavriil ci cu toata credinta a rostit: "Iata Roaba Domnului! Fie Mie dupa cuvantul Tau" si astfel a devenit izvor de binecuvantare pentru neamul omenesc care I se va ruga Ei cu credinta. 

Apa acestui izvor de la Vlaherne a tămăduit multe boli și suferințe, de-a lungul timpului. Izvorul încă există în Paraclisul, datând din secolul V, al actualei biserci. Credincioșii care merg la Istanbul îl pot vizita.

Există și în România mai multe biserici care poartă hramul Izvorului Tămăduirii.

De asemenea, este cunoscut faptul că avem și câteva izvoare prin a căror apă au avut loc multe vindecări minunate. Mănăstirea Ghighiu este cunoscută atât pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci și pentru izvorul ei tămăduitor.

La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cunoscut pentru apa lui vindecătoare. Aici, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a susținut slujbe ieri și astăzi iar în ajunul praznicului Izvorului Tămăduirii a oficiat slujba Vecerniei și slujba de Sfințire a Apei la mănăstirea Crucea (localitatea Crucea), așezământ monahal care are și hramul Izvorul Tămăduirii și unde a sfințit o icoană a Maicii Domnului Siriaca, o copie perfectă realizată de artistul George Sorin Nicolae. IPS a apreciat între altele că este cea mai fidela copie a icoanei pe care a vazut-o. FOTO SUS

Vedeți și CALENDARUL MĂRTURISITORILOR - 2023 - Cadoul ActiveNews de Ziua Unirii Principatelor Române - PDF/FOTOGRAFII. La Mulți Ani!

Un alt loc din România unde există un izvor cu o astfel de apă este Mănăstirea Horăicioara. Pelerini din toată țara vin la cele trei mănăstiri pentru apă de la aceste izvoare binefăcătoare.

În această vineri, toți cei care au mers la  biserică au luat parte la slujba de sfințire a apelor, cunoscută sub numele de Aghiazmă Mică, cu care preotul îi va stropi pe credincioși. Se spune că această apă arde duhurile rele. Recomandată mai ales pentru Vasile Bănescu, conform surselor de la Patriarhie.

Tot astăzi, în unele zone ale țării, tinerii adolescenți obișnuiau să facă legământul juvenil. Acest legământ era făcut, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale după care urma pronuntarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frătească, ospățul și dansul, scrie crestinortodox.ro.