Iosif Vulcan (foto stânga jos) ocupase un loc de frunte în viața spiritulă a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împînzește și atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiții istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia, și Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului unit Nicolae Vulcan și al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mamă-sa, fiica lui Ioan Irinyi, era director de școală în Leta Mare (azi Leta Vertes) timp de aproape 40 de ani. Era soră cu Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor și cu revoluționarul Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută în Leta Mare, în această comună slujește ca preot tatăl său. Iosif Vulcan la Leta și-a făcut clasele primare între 1847-1851. Aici și-a petrecut vacanțele liceale. Studiind dreptul la Budapesta și ca student îl întîlnim adesea în Leta unde scrie primele sale versuri de dragoste: Amantei mele, O seară în grădină, Ții tu minte, La despărțire, Câte stele sunt pe cer ș.a. În același răstimp îl găsim trecînd prin Pocei unde scrie poezia Vecina mea.

În întreaga sa viață, Leta Mare, locul de odihnă veșnică a mamei sale și a bunicilor săi, locul copilăriei senine, lui Vulcan îi lasă amintiri puternice și poetul mărturisește acest lucru, cu multă căldură, în versurile:

Mii de amintiri mă leagă,
Să mă mai revăd aici:
Amintiri ce-n viața-ntreagă
Tot ca stele mi-ar luci

Anii veseli de pruncie
P-aste locuri mi-au trecut:
Și de-aici îmi rîde mie
Fericirea din trecut

După terminarea facultății Vulcan rămîne în Budapesta. Cariera de avocat nu-l satisface însă, deorece îndrăgea literatura. Primele sale încercări literare apar în publicatia Federațiunea, patronată de Alexandru Roman. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan întemeiază revistaFamilia, al cărei program era de a răspîndi cultura românească în Transilvania.

În 1866 la Pesta îi apare primul volum intitulat Poezii. Aici sunt publicate creațiile sale poetice pe care le-a scris în Leta, Pocei și Pesta.

Fondatorul revistei Familia a mai publicat un volum de poezii (Lira mea, 1882), piese de teatru (Ștefan Vodă cel Tânăr, Gărgăunii Dragostei, Mireasă pentru Mireasă), o importantă lucrare istorică). Iosif Vulcan își desfășoară activitatea în două orașe importante, în Budapesta și - din 1880 - în Oradea. În afară de activitatea sa de scriitor și gazetar, el a inițiat cîteva acțiuni culturale și sociale (Societatea "Petru Maior", Societatea pentru fond de teatru român în Transilvania, Bihoreana) și a activat în mai multe asociații culturale (Societatea de leptură din Oradea, ASTRA, Societatea Kisfaludy, Asociația Szigligeti).

Iosif Vulcan a fost ales membru corespondent la Academia Română din 1879 și membru titular din 1891. În 1904 Titu Maiorescu va propune alegerea lui Vulcan ca președinte al secției literare al Academiei. Vulcan s-a mai străduit să aibă relații culturale cu maghiarii, devenind chiar membru al Societății literare "Kisfaludy" din Budapesta. În 1901, la Oradea leagă o prietenie strînsă cu Ady Endre.

La data de 8 septembrie 1907, marele publicist se stinge din viață și este înmormîntat la cimitirul Olosig din Oradea.

Capodopera vieții sale a fost revista Familia unde și-a publicat Mihai Eminescu primele sale poezii, semnînd în acea vreme cu numele Eminovici. Redactorul i l-a schimbat, fără știrea autorului, în Eminescu, nume acceptat apoi de tînărul poet. Alt talent literar de remarcat de Iosif Vulcan este George Coșbuc, care semnează versuri cu pseudonimul Boșcu. Tot aici bate la ușă cu primele sale poezii Octavian Goga. În Familia debutează sau se formează un mare număr de scriitori, poeți, prozatori, critici literari și publiciști, atrage în coloanele ei pe aproape toți condeierii de frunte ai vremii, popularizează scrierile celor ce n-au fost colaboratorii ei în mod permanent.