Cautarea Imparatiei lui Dumnezeu, prioritate a vietii vesnice. Duminica a III-a dupa Rusalii (Despre grijile vietii): „Zis-a Domnul catre dansii: luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar daca ochiul tau va fi rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care este in tine, este intuneric, cu cat mai mult va fi intunericul! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe altul va iubi, sau de unul se va tine si de celalalt nu va avea grija; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona.
Drept aceea va spun voua: sa nu va ingrijiti pentru viata voastra gandind ce veti manca, ori ce veti bea; nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul, decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Au nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Și cine dintre voi, oricat si-ar pune el mintea, poate sa-si adauge la statura sa un cot? Iar de imbracaminte ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, si totusi va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea sa, nu s-a imbracat ca unul dintre ei.
Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne spuna ca daca avem constiinta curata si gandire dreapta, viata noastra se umple de lumina. Insa daca ratiunea sau discernamantul omului sunt intunecate de patimi egoiste si ganduri necurate, atunci viata omului pe pamant devine o existenta intunecata. Mintea, ca ochi sufletesc, este cea care ne conduce in viata, ea ne apropie de Dumnezeu cand Il cautam pe El, sau ne departeaza de Dumnezeu, cand ne atasam in mod excesiv sau exclusiv de lucrurile trecatoare, neglijand chemarea noastra la viata si fericirea vesnica. Cu alte cuvinte, Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa avem mai intai grija de suflet si de dobandirea vietii vesnice netrecatoare, iar apoi sa ne ingrijim de mancare, bautura si imbracaminte, adica de cele care sunt necesare vietii biologice.
Omul cu adevarat liber este omul duhovnicescIn Evanghelia acestei Duminici, Mantuitorul Iisus Hristos nu ne indeamna la lene, ci ne indeamna la eliberare de tirania grijilor de cele materiale. Cand El spune: nu va ingrijiti de mancare, de bautura si de imbracaminte (cf. Matei 6, 31), aceasta inseamna ca nu trebuie sa reducem viata noastra la aspectul ei biologic, material si trecator. Grija pentru mancare, bautura si imbracaminte nu trebuie sa paralizeze viata noastra printr-o robie obsesiva sau printr-o tiranie patimasa a materiei, ci sa avem mai intai grija de sufletul cel nemuritor, adica, sa cautam viata cea vesnica netrecatoare. Cand ne ingrijim prea mult de cele trecatoare uitam de cele vesnice. Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne elibereze de aceasta tiranie a reducerii vietii noastre la aspectul ei material si trecator, ca sa ne daruiasca libertatea de a hrani sufletul nostru cu prezenta iubitoare a lui Dumnezeu in viata noastra. Iar aceasta prezenta iubitoare a lui Dumnezeu in lume este Pronia cereasca sau Providenta divina, adica purtarea de grija a Creatorului fata de fiintele create de El. Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca nu trebuie sa facem din grija pentru mancare, bautura si imbracaminte o preocupare unica, nici una primara si permanenta, ci mai intai de toate trebuie sa ne gandim la dreptatea si iubirea lui Dumnezeu, care se vad chiar si in purtarea Lui de grija fata de pasarile cerului si crinii campului.
De ce? Pentru a intelege din aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru fiinte mai neinsemnate cum ar fi pasarile din vazduh sau florile trecatoare ale campului, grija Lui mult mai mare pentru persoana umana, creata dupa chipul Lui si chemata la asemanarea cu El si la comuniune de viata eterna cu El.Hrana spirituala a sufletului si imbracarea lui cu virtuti sunt prioritati ale vietii crestineIn Evanghelia care se citeste astazi, Mantuitorul ne spune ca trebuie sa dam prioritate sau intaietate vietii spirituale si libertatii noastre sufletesti pentru a nu fi inrobiti de cele materiale, de mancare excesiva si de moda hainelor scumpe, ci sa ne ingrijim mai intai cum se prezinta sufletul nostru in fata lui Dumnezeu prin imbracamintea spirituala pe care i-o dam, avand mintea si inima luminate de rugaciune si de fapte bune. Haina sufletului se lumineaza prin rugaciune fierbinte si viata sfanta traita in curatie si fapte bune. Haina sfinteniei este haina cea mai de pret a sufletului crestin. Iar bucuriile trecatoare se vor subordona acestei stari. Toate cele materiale sunt secundare, ele se pot adauga la cele spirituale, dar nu sa se substituie acestora. Mancarea, bautura si imbracamintea trupului nu trebuie sa devina mai importante decat legatura sau comuniunea cu Dumnezeu, decat rugaciunea si sfintenia vietii. Aceasta este lumina Evangheliei de astazi care straluceste din cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos consemnate in Sfanta Evanghelie de la Matei.La o prima vedere, superficiala si pripita, Evanghelia Duminicii a III-a dupa Rusalii da impresia ca Mantuitorul Hristos ne-ar incuraja la pasivitate, la un fel de nepasare privind mancarea, bautura si imbracamintea.
Dar, de fapt, Hristos Domnul ne lumineaza intreg textul Evangheliei de astazi prin ultimele cuvinte ale acestei lecturi: 'Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua' (Matei 6, 33). Acest mai intai este foarte important. Mai intai sa cautam viata vesnica, mai intai sa cautam legatura noastra sfanta, plina de iubire si bucurie cu Dumnezeu Cel sfant, nelimitat si netrecator. Hainele pe care le purtam sunt trecatoare, se uzeaza, se rup si se pierd, iar hrana pe care noi o consumam cu lacomie sau o cautam uneori cu foarte multa preocupare, cu prea multa grija, fie ca sa supravietuim, fie ca sa vietuim in desfatari, este si ea trecatoare, perisabila. A cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu inseamna a ne hrani mai intai cu cele spirituale. Ne hranim mai intai 'cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu', deci asimiland in sufletul nostru rational cuvintele sfinte ale Sfintelor Scripturi, dar si hranind sufletul cu Sfintele Taine, pentru a spori legatura noastra spirituala cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei vesnice. Imbracamintea trupului este una trecatoare, dar imbracamintea sau imbracarea sufletului si trupului cu virtuti, ca bunatatea, curatia, smerenia, pocainta si toata fapta cea buna devine vesmant luminos de virtuti. Iar aceasta imbracare a sufletului si a trupului in lumina harica si in virtuti incepe la Botez. De aceea, la slujba Botezului noi cerem: 'da-mi mie haina luminoasa'. Haina luminoasa a Botezului, a prezentei Duhului Sfant in om, care imbraca sufletul si trupul celui botezat, trebuie mereu curatita de pacate si mereu facuta mai stralucitoare prin savarsirea faptelor bune, ca rodire a dreptei credinte in viata crestinului.
Ce este imparatia lui Dumnezeu?Intrucat Mantuitorul Hristos ne invata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie preocuparea prima si esentiala a vietii noastre, Biserica a pus in practica aceasta invatatura din Evanghelie si prin faptul ca atat inainte de mancare, cat si dupa mancare rostim o rugaciune. De pilda, inainte de masa de pranz rostim rugaciunea 'Tatal nostru', in care mai intai cerem: 'Vie imparatia Ta, faca-Se voia Ta, precum in cer asa si pre pamant' (Matei 6, 10), iar apoi zicem: 'painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi' (Matei 6, 11). In rugaciunea rostita dupa masa de pranz cerem 'si nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Imparatie'. Vedem aici legatura dintre rugaciune ca hrana spirituala pentru suflet si mancare ca hrana materiala pentru trup.Ce este imparatia lui Dumnezeu pe care noi trebuie sa o cautam permanent si cu prioritate? Imparatia lui Dumnezeu este comuniunea de viata si iubire vesnica a Preasfintei Treimi cu sfintii ingeri si cu oamenii sfinti care implinesc in viata lor voia lui Dumnezeu.
De aceea, cand incepe celebrarea Sfintei Liturghii, in timpul careia cautam in modul cel mai intens Imparatia lui Dumnezeu, preotul zice: 'Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor'. In Biserica pregustam bucuria Imparatiei Preasfintei TreimiAproape toate Sfintele Taine din Biserica Ortodoxa, cu exceptia Tainei Spovedaniei (care este, de fapt, pregatire pentru Sfanta Liturghie), incep cu aceasta binecuvantare a Imparatiei Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. De ce? Deoarece noi, fiind botezati in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, cerem permanent harul Preasfintei Treimi si ne bucuram de iubirea Preasfintei Treimi, aratata noua in si prin Iisus Hristos. Iar pregustarea luminii Imparatiei Preasfintei Treimi se traieste in Biserica, pentru ca Biserica este plina de prezenta harica a Preasfintei Treimi in toate lucrarile ei sfinte: slujbe, sarbatori, Sfinte Taine si ierurgii.In Epistola catre Coloseni, Sfantul Apostol Pavel ne aduce o lamurire in plus privind Imparatia lui Dumnezeu, si anume ca Imparatia lui Dumnezeu Tatal este Imparatia 'Fiului iubirii Sale' (cf. Coloseni 1, 13). Ea este Imparatia in care se arata iubirea Tatalui fata de Fiul, confirmata de Duhul Sfant, precum si iubirea Tatalui fata de toti cei care au fost infiati, prin Duhul Sfant si apa Botezului, in Dumnezeu Fiul, si au devenit frati intru Hristos, fii ai Tatalui ceresc, pe baza credintei lor in Dumnezeu Fiul intrupat.
Deci, cand vorbim despre Imparatia lui Dumnezeu, intelegem ca ea este Imparatia Fiului iubirii Sale. Ca atare, in iubirea Lui fata de Fiul Sau Cel vesnic, Dumnezeu Tatal ne cheama si pe noi, oamenii, ca sa fim partasi la viata si fericirea vesnica.Cautarea Imparatiei Preasfintei Treimi se arata prin pocainta, prin marturisirea dreptei credinte, prin rugaciunea fierbinte si viata curata. De aceea, cand incepem rugaciunile noastre invocam mai intai pe Duhul Sfant, Imparatul ceresc, ca sa ne curateasca de toata intinaciunea. Iar a doua rugaciune incepatoare, rostita dupa Imparate ceresc, este rugaciunea Preasfanta Treime, miluieste-ne pre noi, precedata de invocarea treimica Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Apoi rostim rugaciunea Tatal nostru, pentru a arata ca iubirea Preasfintei Treimi isi are izvorul in Dumnezeu Tatal, din Care Se naste vesnic Fiul si purcede vesnic Duhul Sfant, Ei impartasindu-se vesnic de iubirea Tatalui. Iar noi oamenii suntem chemati, prin harul Sfintei Treimi de la Botez, sa intram in aceasta iubire vesnica a Preasfintei Treimi.Acum, pe pamant, Imparatia lui Dumnezeu sau a Preasfintei Treimi este tainic prezenta in Biserica si este simbolizata iconic de Sfantul Altar, de unde primim Sfintele Taine ca arvuna a vietii ceresti vesnice. Insa dupa invierea trupurilor din stricaciune si dupa schimbarea cerului si pamantului de acum in cer nou si pamant nou, vom primi nu doar arvuna Imparatiei lui Dumnezeu, ci plinatatea ei. De aceea, cand ne impartasim cu Sfanta Euharistie, ne rugam lui Hristos, zicand: 'da-ne noua sa ne impartasim mai cu adevarat (mai deplin) in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale'.Sa ne ajute Hristos Domnul sa traim ca oameni duhovnicesti liberi care cauta mai intai de toate Imparatia lui Dumnezeu prin rugaciune si prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi si spre mantuirea noastra. Amin!
Drept aceea va spun voua: sa nu va ingrijiti pentru viata voastra gandind ce veti manca, ori ce veti bea; nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul, decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Au nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Și cine dintre voi, oricat si-ar pune el mintea, poate sa-si adauge la statura sa un cot? Iar de imbracaminte ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, si totusi va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea sa, nu s-a imbracat ca unul dintre ei.
Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu in acest fel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, o putin credinciosilor? Deci, sa nu duceti grija zicand: ce vom manca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom imbraca! Caci toate acestea le cauta paganii; doar stie Tatal vostru cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea. Ci cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua.” (Matei 6, 22-33)
† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sfanta Evanghelie din Duminica a III-a dupa Rusalii ne arata sensul adevarat al vietii crestine si modul in care trebuie sa traim viata ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Hristos Domnul incepe cuvantul Sau printr-o remarca, spunand: 'Luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar daca ochiul tau va fi rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care este in tine, este intuneric, cu cat mai mult va fi intunericul!' (Matei 6,22-23). Sfintii Parinti ai Bisericii au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind constiinta sau discernamantul, adica putinta omului de a distinge intre sensul adevarat al vietii si multele devieri sau rataciri de la adevar in viata noastra.
Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne spuna ca daca avem constiinta curata si gandire dreapta, viata noastra se umple de lumina. Insa daca ratiunea sau discernamantul omului sunt intunecate de patimi egoiste si ganduri necurate, atunci viata omului pe pamant devine o existenta intunecata. Mintea, ca ochi sufletesc, este cea care ne conduce in viata, ea ne apropie de Dumnezeu cand Il cautam pe El, sau ne departeaza de Dumnezeu, cand ne atasam in mod excesiv sau exclusiv de lucrurile trecatoare, neglijand chemarea noastra la viata si fericirea vesnica. Cu alte cuvinte, Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa avem mai intai grija de suflet si de dobandirea vietii vesnice netrecatoare, iar apoi sa ne ingrijim de mancare, bautura si imbracaminte, adica de cele care sunt necesare vietii biologice.
Omul cu adevarat liber este omul duhovnicescIn Evanghelia acestei Duminici, Mantuitorul Iisus Hristos nu ne indeamna la lene, ci ne indeamna la eliberare de tirania grijilor de cele materiale. Cand El spune: nu va ingrijiti de mancare, de bautura si de imbracaminte (cf. Matei 6, 31), aceasta inseamna ca nu trebuie sa reducem viata noastra la aspectul ei biologic, material si trecator. Grija pentru mancare, bautura si imbracaminte nu trebuie sa paralizeze viata noastra printr-o robie obsesiva sau printr-o tiranie patimasa a materiei, ci sa avem mai intai grija de sufletul cel nemuritor, adica, sa cautam viata cea vesnica netrecatoare. Cand ne ingrijim prea mult de cele trecatoare uitam de cele vesnice. Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne elibereze de aceasta tiranie a reducerii vietii noastre la aspectul ei material si trecator, ca sa ne daruiasca libertatea de a hrani sufletul nostru cu prezenta iubitoare a lui Dumnezeu in viata noastra. Iar aceasta prezenta iubitoare a lui Dumnezeu in lume este Pronia cereasca sau Providenta divina, adica purtarea de grija a Creatorului fata de fiintele create de El. Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca nu trebuie sa facem din grija pentru mancare, bautura si imbracaminte o preocupare unica, nici una primara si permanenta, ci mai intai de toate trebuie sa ne gandim la dreptatea si iubirea lui Dumnezeu, care se vad chiar si in purtarea Lui de grija fata de pasarile cerului si crinii campului.
De ce? Pentru a intelege din aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru fiinte mai neinsemnate cum ar fi pasarile din vazduh sau florile trecatoare ale campului, grija Lui mult mai mare pentru persoana umana, creata dupa chipul Lui si chemata la asemanarea cu El si la comuniune de viata eterna cu El.Hrana spirituala a sufletului si imbracarea lui cu virtuti sunt prioritati ale vietii crestineIn Evanghelia care se citeste astazi, Mantuitorul ne spune ca trebuie sa dam prioritate sau intaietate vietii spirituale si libertatii noastre sufletesti pentru a nu fi inrobiti de cele materiale, de mancare excesiva si de moda hainelor scumpe, ci sa ne ingrijim mai intai cum se prezinta sufletul nostru in fata lui Dumnezeu prin imbracamintea spirituala pe care i-o dam, avand mintea si inima luminate de rugaciune si de fapte bune. Haina sufletului se lumineaza prin rugaciune fierbinte si viata sfanta traita in curatie si fapte bune. Haina sfinteniei este haina cea mai de pret a sufletului crestin. Iar bucuriile trecatoare se vor subordona acestei stari. Toate cele materiale sunt secundare, ele se pot adauga la cele spirituale, dar nu sa se substituie acestora. Mancarea, bautura si imbracamintea trupului nu trebuie sa devina mai importante decat legatura sau comuniunea cu Dumnezeu, decat rugaciunea si sfintenia vietii. Aceasta este lumina Evangheliei de astazi care straluceste din cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos consemnate in Sfanta Evanghelie de la Matei.La o prima vedere, superficiala si pripita, Evanghelia Duminicii a III-a dupa Rusalii da impresia ca Mantuitorul Hristos ne-ar incuraja la pasivitate, la un fel de nepasare privind mancarea, bautura si imbracamintea.
Dar, de fapt, Hristos Domnul ne lumineaza intreg textul Evangheliei de astazi prin ultimele cuvinte ale acestei lecturi: 'Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua' (Matei 6, 33). Acest mai intai este foarte important. Mai intai sa cautam viata vesnica, mai intai sa cautam legatura noastra sfanta, plina de iubire si bucurie cu Dumnezeu Cel sfant, nelimitat si netrecator. Hainele pe care le purtam sunt trecatoare, se uzeaza, se rup si se pierd, iar hrana pe care noi o consumam cu lacomie sau o cautam uneori cu foarte multa preocupare, cu prea multa grija, fie ca sa supravietuim, fie ca sa vietuim in desfatari, este si ea trecatoare, perisabila. A cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu inseamna a ne hrani mai intai cu cele spirituale. Ne hranim mai intai 'cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu', deci asimiland in sufletul nostru rational cuvintele sfinte ale Sfintelor Scripturi, dar si hranind sufletul cu Sfintele Taine, pentru a spori legatura noastra spirituala cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei vesnice. Imbracamintea trupului este una trecatoare, dar imbracamintea sau imbracarea sufletului si trupului cu virtuti, ca bunatatea, curatia, smerenia, pocainta si toata fapta cea buna devine vesmant luminos de virtuti. Iar aceasta imbracare a sufletului si a trupului in lumina harica si in virtuti incepe la Botez. De aceea, la slujba Botezului noi cerem: 'da-mi mie haina luminoasa'. Haina luminoasa a Botezului, a prezentei Duhului Sfant in om, care imbraca sufletul si trupul celui botezat, trebuie mereu curatita de pacate si mereu facuta mai stralucitoare prin savarsirea faptelor bune, ca rodire a dreptei credinte in viata crestinului.
Ce este imparatia lui Dumnezeu?Intrucat Mantuitorul Hristos ne invata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie preocuparea prima si esentiala a vietii noastre, Biserica a pus in practica aceasta invatatura din Evanghelie si prin faptul ca atat inainte de mancare, cat si dupa mancare rostim o rugaciune. De pilda, inainte de masa de pranz rostim rugaciunea 'Tatal nostru', in care mai intai cerem: 'Vie imparatia Ta, faca-Se voia Ta, precum in cer asa si pre pamant' (Matei 6, 10), iar apoi zicem: 'painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi' (Matei 6, 11). In rugaciunea rostita dupa masa de pranz cerem 'si nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Imparatie'. Vedem aici legatura dintre rugaciune ca hrana spirituala pentru suflet si mancare ca hrana materiala pentru trup.Ce este imparatia lui Dumnezeu pe care noi trebuie sa o cautam permanent si cu prioritate? Imparatia lui Dumnezeu este comuniunea de viata si iubire vesnica a Preasfintei Treimi cu sfintii ingeri si cu oamenii sfinti care implinesc in viata lor voia lui Dumnezeu.
De aceea, cand incepe celebrarea Sfintei Liturghii, in timpul careia cautam in modul cel mai intens Imparatia lui Dumnezeu, preotul zice: 'Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor'. In Biserica pregustam bucuria Imparatiei Preasfintei TreimiAproape toate Sfintele Taine din Biserica Ortodoxa, cu exceptia Tainei Spovedaniei (care este, de fapt, pregatire pentru Sfanta Liturghie), incep cu aceasta binecuvantare a Imparatiei Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. De ce? Deoarece noi, fiind botezati in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, cerem permanent harul Preasfintei Treimi si ne bucuram de iubirea Preasfintei Treimi, aratata noua in si prin Iisus Hristos. Iar pregustarea luminii Imparatiei Preasfintei Treimi se traieste in Biserica, pentru ca Biserica este plina de prezenta harica a Preasfintei Treimi in toate lucrarile ei sfinte: slujbe, sarbatori, Sfinte Taine si ierurgii.In Epistola catre Coloseni, Sfantul Apostol Pavel ne aduce o lamurire in plus privind Imparatia lui Dumnezeu, si anume ca Imparatia lui Dumnezeu Tatal este Imparatia 'Fiului iubirii Sale' (cf. Coloseni 1, 13). Ea este Imparatia in care se arata iubirea Tatalui fata de Fiul, confirmata de Duhul Sfant, precum si iubirea Tatalui fata de toti cei care au fost infiati, prin Duhul Sfant si apa Botezului, in Dumnezeu Fiul, si au devenit frati intru Hristos, fii ai Tatalui ceresc, pe baza credintei lor in Dumnezeu Fiul intrupat.
Deci, cand vorbim despre Imparatia lui Dumnezeu, intelegem ca ea este Imparatia Fiului iubirii Sale. Ca atare, in iubirea Lui fata de Fiul Sau Cel vesnic, Dumnezeu Tatal ne cheama si pe noi, oamenii, ca sa fim partasi la viata si fericirea vesnica.Cautarea Imparatiei Preasfintei Treimi se arata prin pocainta, prin marturisirea dreptei credinte, prin rugaciunea fierbinte si viata curata. De aceea, cand incepem rugaciunile noastre invocam mai intai pe Duhul Sfant, Imparatul ceresc, ca sa ne curateasca de toata intinaciunea. Iar a doua rugaciune incepatoare, rostita dupa Imparate ceresc, este rugaciunea Preasfanta Treime, miluieste-ne pre noi, precedata de invocarea treimica Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Apoi rostim rugaciunea Tatal nostru, pentru a arata ca iubirea Preasfintei Treimi isi are izvorul in Dumnezeu Tatal, din Care Se naste vesnic Fiul si purcede vesnic Duhul Sfant, Ei impartasindu-se vesnic de iubirea Tatalui. Iar noi oamenii suntem chemati, prin harul Sfintei Treimi de la Botez, sa intram in aceasta iubire vesnica a Preasfintei Treimi.Acum, pe pamant, Imparatia lui Dumnezeu sau a Preasfintei Treimi este tainic prezenta in Biserica si este simbolizata iconic de Sfantul Altar, de unde primim Sfintele Taine ca arvuna a vietii ceresti vesnice. Insa dupa invierea trupurilor din stricaciune si dupa schimbarea cerului si pamantului de acum in cer nou si pamant nou, vom primi nu doar arvuna Imparatiei lui Dumnezeu, ci plinatatea ei. De aceea, cand ne impartasim cu Sfanta Euharistie, ne rugam lui Hristos, zicand: 'da-ne noua sa ne impartasim mai cu adevarat (mai deplin) in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale'.Sa ne ajute Hristos Domnul sa traim ca oameni duhovnicesti liberi care cauta mai intai de toate Imparatia lui Dumnezeu prin rugaciune si prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi si spre mantuirea noastra. Amin!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
(Despre paza minții și despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu) - Pr. Ilie Cleopa
De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat (Matei 6, 22)
Iubiți credincioși,
Auzim pe Mîntuitorul zicînd: Dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cît mai mult? (Matei 6, 23). Să înțelegem că această lumină este mintea noastră, căci după mulți Sfinți Părinți
mintea este ochiul sufletului.
Cînd mintea noastră se va întuneca de păcate, atunci toată așezarea și simțurile trupului vor fi întunecate.
Căci dacă mintea noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare și povățuire la toată fapta bună, va fi întunecată de cele rele, atunci cu cît mai întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea și prea lesne se pleacă la păcate.
Cînd cîrmaciul corabiei sau al unui mijloc de călătorie se îmbată și se întunecă la minte, atunci cei ce sînt în corabie, în avion sau în orice mașină cu care călătorim sînt în primejdie de moarte.
Tot așa cînd mintea noastră este întunecată de păcate și de pofte, sufletul nostru este pururea în primejdie să moară prin păcat.
Dacă ochiul sufletului nostru, adică mintea va fi curată și fără răutate, atunci și așezările și lucrările trupului și ale sufletului nostru vor fi luminate și bine plăcute lui Dumnezeu. De aceea sfinții au avut mare grijă să fie treji și veghetori cu mintea în toată vremea, păzind-o curată de păcate și de răutate.
Dar nu numai ei se sileau să aibă această lucrare, adică paza minții, ci și pe noi ne învățau amănunțit această lucrare. Iată ce zice sfîntul Isihie Sinaitul:
"Paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu" (Filocalia IV, 1947, p. 42).
Auzim și pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicînd: "Nu avem nevoie de nimic, numai de minte trează" (Patericul egiptean, 1930, p. 186).
Avva Agaton a fost întrebat: "Ce este mai mare, osteneala trupească, sau păzirea cea dinăuntru?", și a zis bătrînul: "Asemenea este omul ca un pom, osteneala trupească este frunza, iar paza celor dinăuntru este rodul" (Ibidem, p. 27).
Paza minții este de mai multe feluri.
Întîi trebuie să ne păzim mintea de închipuri pătimașe.
Al doilea, să ne păzim mintea de orice gînd păcătos.
Al treilea, să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor.
Al patrulea, să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45).
Nimeni nu-și poate păzi mintea de gînduri rele și de închipuiri pătimașe de nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată. Despre aceasta zice Sfîntul Isihie Sinaitul: "Paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta. Căci paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare".
Toți sfinții și dumnezeieștii Părinți se sileau pururea la păzirea minții, căci știau că FĂRĂ această sfîntă lucrare NIMIC NU poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu.
De aceea, iubiții mei frați, se cade nouă a ne păzi mintea de gînduri și imaginații rele, aducîndu-ne aminte de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos care zice: Privegheați în toată vremea, rugîndu-vă (Luca 21, 36). Și iarăși: Privegheați, căci nu știți ziua, nici ceasul cînd vine Fiul Omului (Matei 25, 13). La fel Sfîntul Apostol Petru ne îndeamnă la trezvie și la paza minții, zicînd: Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutînd pe cine să înghită (I Petru 5, 8).
Să trecem cu cuvîntul și la altă învățătură despre care am amintit la începutul predicii noastre, ce se cuprinde în Sfînta Evanghelie de azi. Este vorba de pronia sau, cum îi mai zicem noi, purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Ați auzit pe Mîntuitorul vorbind în Sfînta Evanghelie de azi: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mînca, nici pentru trupul vostru cu ce veți îmbrăca (Matei 6, 25). Apoi, ca să ne arate bunătatea Sa negrăită și purtarea Sa de grijă față de noi și de toate făpturile Sale, ne trimite cu mintea la păsările cerului, zicînd: Căutați la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește (Matei, 6, 26).
Ca să vă puteți da seama cît de mare este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru păsările cerului care sînt atît de neînsemnate față de om, voi folosi un exemplu de la Sfîntul Vasile cel mare, despre o pasăre de mare ce se cheamă alcion. Pentru această pasăre Dumnezeu ține marea în liniște paisprezece zile pentru a nu-i strica cuibul făcut în nisipul mării și a îneca puișorii acestei păsări minunate.
Iată istorisirea Sfîntului Vasile: "Această pasăre, alcionul, are obiceiul a-și scoate puii la marginea mării. Ea își pune ouăle în nisip lîngă apa mării și le clocește pe la mijlocul iernii, cînd se pornesc pe mare vînturi și furtuni care cu pornire mare izbesc valurile sale de maluri. Dar toate valurile și furtunile se potolesc și se alină, cînd alcionul șade pe ouă în cele șapte zile, după care ies puișorii din găoace. Fiindcă și de hrană au trebuință, Dătătorul Cel Mare, Dumnezeu, a mai dăruit acestei păsări, încă șapte zile pentru creșterea puilor săi. În șapte zile puii acestei păsări pot zbura spre a scăpa de apele mării. Aceste lucruri le știu corăbierii de prin aceste locuri și numesc aceste zile "zilele alcionului".
Corăbierii cu corăbiile încărcate de mărfuri, așteaptă să vină zilele alcionului, spre a porni în largul mării. Ei știu că atunci Dumnezeu ține marea în loc, să nu se tulbure pentru ouăle și puișorii alcionului".
Apoi zice marele Vasile: "Aceasta ți-am pus înainte ca o lege, omule, despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu către cele necuvîntătoare, spre îndemnare, ca să ceri de la Dumnezeu cele spre mîntuirea ta, căci dacă pentru o pasăre este atîta purtare de grijă, apoi ce nu s-ar fi făcut pentru tine, pe care te-a făcut după chipul lui Dumnezeu" (Sfîntul Vasile cel mare, Omilii la Hexaimeron, București, 1986. p. 164).
Să vedem și purtarea de grijă la ariciul de mare. Acesta este o vietate prea mică și nevrednică de băgat în seamă. De multe ori se face învățător corăbierilor, arătîndu-le cînd are să se tulbure marea și cînd au să vină furtuni mari și primejdioase pentru corăbii. Aricii cunoscînd mai înainte tulburarea mării de furtuni, se vîră sub o lespede mică, de care se prind cu piciorușele lor stînd în vremea furtunilor. Cînd valurile mari îi clatină ei se țin de greutatea lespedei și astfel scapă de a fi aruncați de valuri. Cînd văd acest semn, corăbierii cunosc din timp pornirea furtunii mari care are să fie. Și nu pleacă cu corăbiile în largul mării, pentru a nu se primejdui. Nici un astrolog, nici un meteorolog nu știe așa de bine despre tulburările pămîntului și ale văzduhului, schimbarea vremii, ca ariciul de mare, căci pe el nici filozofii, nici astronomii și nici meteorologii nu l-au învățat aceasta, ci Domnul mării și al vînturilor. În această vietate mică, a pus urma înțelepciunii Sale celei mari și negrăite.
Acestea arătîndu-le dumnezeiescul ierarh Vasile cel Mare, zice; "Nimic nu este lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le privește cu luare aminte ochiul cel neadormit al Lui. Lîngă toți este de față cu mare îndestulare, dăruind fiecăruia mîntuirea. Dacă n-a lăsat Dumnezeu pe ariciul de mare afară de cercetarea Sa, pe ale tale nu le va cerceta? (Ibidem, p. 164). Încă și ariciul de uscat este mare filosof și meteorolog, fiindcă din două răsuflări își face vizuina. Cînd suflă crivățul de miazănoapte el astupă gaura din partea aceea, din care simte că vine crivățul. Cînd are să se schimbe vremea și are să vină austrul, vîntul de miazăzi, se mută la răsuflătoarea dinspre miazănoapte. Prin aceasta ne arată nouă oamenilor tăinuit, nu numai că prin toate trece și străbate purtarea de grijă a Aceluia ce ne-a zidit, ci și faptul că în cele necuvîntătoare este orecare simțire a lucrului, ce are să se facă mai pe urmă în vremea viitoare. Știm că cele necuvîntătoare au știință de mai înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce are să fie în aer, pricepere care mă covîrșește" (Ibidem, p. 173).
Încă vedem purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor ci și a altor viețuitoare de pe pămînt. Căci ursul cînd este greu rănit de alte fiare, are știință să se vindece singur cu floarea ce se cheamă lumînărică. Iar vulpea cînd este rănită are pricepere și știe să se vindece cu lacrima de rășină a molidului. Și la furnică pronia lui Dumnezeu se vede în chip luminat căci i-a dat ei pricepere Preaînduratul Dumnezeu ca vara să-și gătească și să-și adune hrana peste iarnă, mai înainte de a veni peste ea asprimea iernii. Că fără lenevire își cheltuiește vremea și cu mare sîrguință se întinde la lucru, pînă ce hrana cea îndestulată pentru iarnă ajunge în cămări și așezată cu multă sîrguință și pricepere rară acolo, ca multă vreme să nu se strice. Că taie și spintecă cu ale ei unghii partea cea din mijloc a roadelor ca nu încolțind, netrebnice să-i fie spre hrană. După ce le-a scos partea încolțitoare, le usucă dacă simte că se umezesc și nu le scoate afară pe acestea în fiecare vreme, ci numai cînd vremea este bună și secetă, ca să nu le umezească. Într-adevăr, nu vei putea să vezi nor sau ploaie curgînd cînd furnicile scot afară grîul să-l usuce.
Acest cuvînt va ajunge spre a spune minunile Prea Veșnicului Ziditor, care se văd în zidirile Sale și purtarea Lui de grijă spre toate cele mici și cele mari din zidirea Sa. Acestea înțelegîndu-le să zicem și noi cu proorocul:
Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne. Toate întru înțelepciune le-ai făcut (Psalm 103, 25) (Ibidem, p. 173-174).
Deci să înțelegem că pronia lui Dumnezeu este îngrijirea neîntreruptă a Lui față de toate făpturile Sale. Și precum aerul învelește lucrurile din el și apa acopere lucrurile care sînt în ea, așa pronia cea prea bună și sfîntă a Înduratului și Atotputernicului Dumnezeu pe toate le cuprinde și le îngrijește, ca un adevărat părinte și purtător de grijă a toate (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10).
De aceea, arătînd dumnezeiasca Scriptură purtarea de grijă cea veșnică a lui Dumnezeu asupra lumii, zice: "În toate zilele pămîntului semănatul și secerișul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea, nu vor mai înceta" (Facere 8, 21).
Despre puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toate lucrurile Sale vedem și din cele vorbite de El către Iov:
Încinge ca un bărbat mijlocul tău și Eu te voi întreba, iar tu să-Mi răspunzi. Unde ai fost cînd am întemeiat pămîntul? Spune-mi de ai cunoștință?
Cine a pus măsurile lui de știi, sau cine este cel ce a pus funie de măsurat peste dînsul?
Pe ce s-au întărit stîlpii lui și cine este acela ce a pus peste dînsul piatra cea din marginea unghiului?
Cînd s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toți îngerii Mei. Am ocolit marea cu îngrădituri cînd se revărsa afară și cînd ieșea din pîntecele maicii ei și am pus îmbrăcămintea ei nor și am înfășurat-o pe ea cu negură și am pus ei hotar înconjurînd-o cu încuietori și porți și i-am zis:
Pînă aici să vii și să nu treci mai departe, ci întru tine să se sfărîme trufia valurilor tale.
Oare în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineață și luceafărul și-a văzut rîndul său? Apucatu-te-ai de aripile pămîntului ca să scuturi pe cei necredincioși de pe dînsul. Oare tu ai luat din pămînt lut și l-ai făcut viețuitor și l-ai pus pe el, ca să poată cuvînta pe pămînt? Oare tu ai luat de la cei necredincioși lumina și brațul mîndrilor tu l-ai sfărîmat? Oare venit-ai la izvoarele mărilor și umbrele adîncului le-ai umblat?
Deschisu-ți-au ție de frică porțile morții și portarii iadului văzîndu-te pe tine s-au înspăimîntat?
Ai aflat și lățimea cea de sub cer?
Spune-mi dar cum este și cît este? În ce pămînt locuiește lumina și întunericul ce loc are?
De mă voi duce la hotarele lor, știi cărările lor? Știi cînd aveai să te naști și cît de mult este numărul anilor tăi?
Ai venit la visteriile zăpezii și visteriile grindinei le-ai văzut? Oare tu porți grijă de ceasul vrăjmașului sau de ziua războiului și a bătăii? De unde iese bruma și de unde se risipește austrul sub cer și cine a gătit ploi iuți, curgeri de ape și calea fulgerului și a tunetului, ca să ploaie pe pămînt unde nu este bărbat și în pustie unde nu este om (Iov 38, 3-26).
Am însemnat aici puține din cartea dumnezeiescului Iov căruia Preaînduratul și Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-i arăta multe despre minunile cele preamari și despre purtarea Sa de grijă față de toate zidirile Sale.
Din toate acestea înțelegem că întreaga creație, cerul și pămîntul, îngerii și oamenii se află în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit și are milă de toată făptura.
Iubiți credincioși,
Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază:
Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cît mai multe. Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune, de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm.
De aceea este în lume atîta suferință și sînt atîtea boli și certuri în familie, pentru că am uitat de Dumnezeu.
Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mîntuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii,
punînd nădejdea numai în mîinile, în mintea și în mîndria noastră. Poate de aceea mulți creștini nu au adevărata pace și mulțumire sufletească.
Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă.
Să nu ne mai mîndrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în mîinile noastre, nici în viața aceasta trecătoare.
Ci numai în Dumnezeu să credem, în El să nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cît mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mîntuirii noastre.
În toate cele bune să fim întîi. Și la lucrul mîinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune. Cu mîinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim pe calea vieții, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești. Să creștem copiii în frică de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, răzvrătitori, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor. Să nu ne biruim nici de mîndria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beție sau cumplita desfrînare sau de mulțimea grijilor pămîntești care stăpînesc astăzi toată lumea.
De vom face așa, vom duce aici viață liniștită, vom avea timp mai mult de rugăciune, și vom fi fericiți și pe pămînt și în cer. Atunci vom putea cînta împreună cu proorocul David:
Bogații au sărăcit și au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33, 10). Amin.