M-am dus la mănăstire și [în sat] eram feciorul mamei. Era mare lucru pentru ei: veneam în sat, făceam slujbe, veneam acasă și mama mă aștepta cu masa, bucuroasă, și toți vecinii dimprejur mă întâmpinau bucuroși de parcă eram prințul Nicolae. Venea lumea la biserică numai să se uite cum e popa cel tânăr. Și veneam de la Călugăreni pe jos, nu mâncam nimic, veneam vreo 12 km. Îmi aduceau oamenii mâncare și eu nu mâncam nimic – habotnicie serioasă! Eram foarte habotnic când am intrat în mănăstire.
– Și cât v-a ținut habotnicia?
– Și-acuma.
(din cartea Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos, 2007)
Câteva titluri la Editura Doxologia: Părintele Justin Pârvu – duhovnicul neamului românesc
„Astăzi ne amintim de Părintele Justin Pârvu, un adevărat mărturisitor al credinței, care a luminat viețile multor suflete prin rugăciune, dragoste și jertfă. Moștenirea sa duhovnicească continuă să inspire și să întărească pe cei care caută adevărul în Hristos.
Descoperă 5 cărți esențiale despre viața și învățăturile Părintelui Justin, un model de trăire în sfințenie și curaj duhovnicesc. Fiecare pagină ne oferă prilejul de a învăța din smerenia, înțelepciunea și puterea mărturisirii sale.”
Zeci de filmări la Sfântul Justin cel Mare
Părintele Justin despre Mamă și Neam - VIDEO:
Cuviosul Justin Pârvu – Omul și înșelarea media
În perioada aceasta în care s-au introdus idei de-a valma în capetele creștinilor, în care lucrurile grave sunt puse la un loc cu cele facile, ca să-l buimăcească pe om și să nu mai știe ce e serios pe lumea asta și ce nu, aproape nu mai știi cum să socoți calea pe care merge omul. Oamenii nu mai știu ce să înțeleagă din ce li se întâmplă, sunt sub vremi, speriați și nu știu pe cine să creadă, pe cine să asculte între vocile care îl ademenesc cu tot felul de oferte, care mai de care mai goale de conținut și de satisfacție morală. Omul e neîncrezător total în tot ce are în față. De ce? Pentru că s-a obișnuit să-i decidă altul soarta, nu să și-o decidă el singur, s-a obișnuit să-i spună alții ce să facă, cât să muncească, și unde să muncească. Omul nu mai are viața lui și intimitatea lui, nu mai are rugăciunea lui, s-a îndepărtat de tot ce ține de libertatea lui interioară. Nu mai citește, nu mai visează, nu mai comunică, nu mai are spirit de analiză ca să înțeleagă de unde vine și ce are de făcut, ce e bine și ce-i rău. Că nu tot ce se întâmplă în jur îi e bine menit. Lipsește spiritul critic asupra a tot ce se întâmplă.
Fuga după timp e doar o iluzie, căci timpul nu poate fi domolit. Oamenii citesc ziare, se hrănesc cu ele, dar acestea sunt pline de ce vrei și de ce nu vrei, dacă te iei după ele îți pare că pe lumea asta numai vrăjmașul mai lucrează. Doar câte un articol pe ici, colo, rătăcit prin pagini, care mai spune ceva adevărat, profund, în rest totul pare a fi caricatura vieții pentru care ne-a lăsat Dumnezeu. În lume, la televiziune, în presă, lucrează mai mult inspirația vrăjmașului care are la cheremul lui toate mijloacele ca să lupte împotriva moralei creștine. Civilizația n-a pregătit omul să se confrunte și cu roadele tari ale civilizației și de asta omul pare rătăcit în mijlocul lucrurilor pe care tot mintea omenească și impulsul lui Dumnezeu le-au pus la cale. Dacă omul ar asculta glasul intim al lucrurilor, dacă nu s-ar îndepărta de sinele său speriat și chiar îngrozit de ce vede, altfel ar controla realitatea. Omul, dragii meu, nu s-a schimbat de la începutul lumii până azi. S-au schimbat numai contextele, au evoluat condițiile.
Noi avem politică? Noi avem politicieni? Nici pe departe! Politician înseamnă om de mare prestigiu, de mare demnitate, înseamnă om de cultură și de caracter pe care să te poți baza, care să-ți dea garanția că te duce pe drumul bun. Dar noi ce avem? Avem tot felul de aventurieri, de făcături care nu înseamnă nimic nici pentru familiile lor, dar să mai însemne ceva pentru țară, pentru neam?!
Politicienii ar trebui să nu uite niciodată că puterea este trecătoare, că puterea corupe sufletele slabe. Valoarea credinței fiecăruia îl face om sau îl descalifică. Politicianul nu este un păduche în fruntea poporului, el este un păstor căruia i se încredințează soarta multor oameni. Dacă e un păstor slab, va da seamă cu asupra de măsură. Mulți oameni sunt judecați pentru ce au făcut. Dar și mai mulți vor fi judecați pentru ceea ce trebuiau să facă și nu au făcut. Dumnezeu va da fiecăruia după măsura jertfei și a credinței, după caracterul și implicarea sa.
Conducătorii nu se aleg singuri acolo; de multe ori e prostia noastră. Dar ți-i mai și bagă pe gât, ți-i bagă pe fereastră, chiar dacă tu îi dai afară pe ușă. Că lupul nu-l primești tu pe ușă, el sare peste gard sau intră pe unde simte locul mai slab.
Acum când au trecut atâția ani de la moartea lui Ceaușescu, noi putem zice că am scăpat oarecum de un om, dar n-am scăpat de o concepție. Lumea sărea de bucurie și când a murit Brejnev. Stați, mă, oleacă, că asta a mai fost și la moartea lui Stalin! Bucurie mare că a murit Stalin! Dar stați, că stalinismul are viață de acum înainte. Erorile acestea ale istoriei nu s-au terminat nici cu Ceaușescu, nici cu Stalin, nici cu toți corifeii de aceeași teapă, nici cu Iliescu! După cum nu s-a terminat nici în America, nici în Rusia, nicăieri unde sistemul este impregnat de dispreț față de om.
Popoarele astăzi sunt manevrate de interese văzute și nevăzute. De asta trebuie să știm că Ortodoxia se găsește în fața acestei experiențe, a acestei dovezi a forței creștine față de ofensiva răului. De fapt, e un război permanent, care se duce de la deceniu la deceniu, de la secol la secol, dar pe alte baze, cu alte mijloace, mult mai viclene.
(din cartea Viața și învățăturile unui mărturisitor, ed. 2008)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.