Mărțișorul, care apare în tradițiile românilor este considerat vestitorul primăverii. Dar cunoașteți legenda acestui simbol?
Se spune că odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu, care-l pândea de mult, l-a răpit și l-a închis în temnița castelului său, provocând multă tristețe în lume. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau, dar nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte pe zmeu.
Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Drumul lui a durat toată iarna, dar a găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi, până când zmeul fu doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer, înveselind și bucurând întreaga lume. A reînviat natura, păsările au început din nou a cânta, dar viteazul era rănit și sângele lui cald s-a scurs în zăpada, topind-o și, unde cădea, răsăreau flori albe.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu, pe care îl oferă fetelor sau celor apropiați. Roșu reprezintă dragostea și amintește de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinții să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceștia să aibă noroc tot anul și să fie sănătoși. Punerea mărțișorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor și femeilor, pentru a le proteja gingășia și sensibilitatea.
Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase și drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărțișorul, acesta se scoate și se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.
Se spune că odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu, care-l pândea de mult, l-a răpit și l-a închis în temnița castelului său, provocând multă tristețe în lume. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau, dar nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte pe zmeu.
Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Drumul lui a durat toată iarna, dar a găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi, până când zmeul fu doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer, înveselind și bucurând întreaga lume. A reînviat natura, păsările au început din nou a cânta, dar viteazul era rănit și sângele lui cald s-a scurs în zăpada, topind-o și, unde cădea, răsăreau flori albe.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu, pe care îl oferă fetelor sau celor apropiați. Roșu reprezintă dragostea și amintește de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinții să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceștia să aibă noroc tot anul și să fie sănătoși. Punerea mărțișorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor și femeilor, pentru a le proteja gingășia și sensibilitatea.
Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase și drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărțișorul, acesta se scoate și se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Traditiile asa-zis pagane, venite de la daci si inca dinainte de ei, de la stramosii lor si cei care au trait pe aceste pamanturi, existente de fapt dintotdeauna pe acest pamant, de cand fiinta umana a inceput sa simta nevoia sa se armonizeze cu tot ce-l inconjura si-i influenta viata, nu stirbesc cu nimic traditiile crestine actuale. Divinitatea (dumnezeu) este in tot si dintotdeauna, nu incepe si nu se sfarseste cu credinta ordodoxa, cu crestinismul sau cu alta religie. A limita niste frumuseti naturale, bucurii ale oamenilor, un mers al vietii pe acest pamant de peste 4 miliarde de ani si a le confisca doar sub flamura crestina este nu numai o habotnicie imensa, dar si o lipsa de respect la adresa fiecarei fiinte umane care a trait pe acest pamant in timpurile sale asa cum i-au dictat ei constiinta, situatiile, natura, universul, lumea inconjuratoare, pericolele de atunci, viziunea si obiceiurile aparute din experientele sale de viata. Am intrat deja in epoca progresistilor care ne ingradesc, intineaza, interzic propriile noastre traditii, legende, datini, de ce faceti ca ei? Habotnicia si ingradirea nu aduc decat rau. Fiecare etapa a istoriei umanitatii este valoroasa si nu putem nega sau sterge obiceiuri, ritualuri, sarbatori ale fiecaruia care a trecut pe acest pamant.
Primavara frumoasa, dle Popa, dar si tuturor romanilor de peste tot! Sa reinvie pofta de viata, Natura si tot ce este in armonie cu acest pamant si sa dispara efectele satanelor care au interzis bucuriile vietii si libertatile primite de la divinitate, nu de la om!