V.R.: Domnule profesor, vreau să recapitulăm ce însemnat anul literar 2025 pentru cel mai important scriitor român de azi. Cum s-au desfășurat marile proiecte? Ce cărți personale ați tipărit, ce premii și distincții mondiale ați primit? Ce proiecte noi ați pus la cale?

C.B.: Dragul meu Victor ai pus atâtea întrebări încât am putea scrie împreună o carte. După cum știi eu sunt foarte modest pentru simplul motiv că iubesc Cartea, mai mult decât viața, așa cum am mai spus. Nu e exclus ca în convorbirea de astăzi să fiu mai radical decât în alte perioade ale vieții.

Pe mine nu mă interesează deloc să fiu „cel mai important" scriitor român de azi fiindcă literatura română este săracă și ridicolă. În afară de vreo zece scriitori prieteni care sunt valoroși în rang maxim, nu există nimeni.

Plagiatori ca Mircea Cărtărescu, un simplu pulifrici în proză, și merdenesa Blandiana de la Academia Română, premiată erotic de un subofițer Waffen SS de la Auschwitz (Paul Philippi) și lăudătoare a lui Lenin pentru PCR, sunt simple caricaturi literare susținute de unitatea militară Institutul Cultural Român (UM ICR).

Instituțiile puternice ale statului român trebuie să înțeleagă că nu poți să minți milioane de elevi și studenți din ultimele generații, timp de 35 de ani, nu poți să violezi mințile tinerilor (din clasa a III-a până se termină liceul și chiar în facultățile de filologie) cu nume dezonorante precum „Cărtărescu" și „Blandiana".

Milioane de elevi și studenți au aflat că aceste două caricaturi sunt scriitori de studiat în școli și facultate. Astfel vor învăța că poți să plagiezi sau să fii conexat de servicii secrete (chiar străine) și ajungi mare scriitor, primești premii, te finanțează unitatea militară Institutul Cultural Român și ți se traduc cărțile în zeci de limbi.

V.R.: Credeți că s-au adunat până acum contracte de sute de mii, poate de milioane de euro, pentru aceste două personaje literare?

C.B.: Li s-au plătit zeci de traduceri pentru cărțile lor mediocre. Ca să fiu foarte clar: fiecare face ce vrea cu viața lui și cu opera lui. Dar dacă mai sunt vârâți în manuale printr-un viol simbolic calculat atunci să se spună și că Mircea Cărtărescu l-a înjurat pe Eminescu și că a plagiat încă de la debut în poemul Căderea, unde are chiar greșeli de limba latină, nivel clasa a IX-a.

Când i se mai plătesc sute de mii de euro să se traducă de trei ori în limba engleză trilogia Orbitor să se spună că în romanul său e scris negru pe alb: „Îmi bag p_ _ a în regina Angliei" (pag. 241). Eu sunt un amator dar nu cred că serviciile secrete ale Angliei nu l-au înștiințat pe regele Charles despre insultele acestui derbedeu Cărtărescu.

Când îi vor traduce și poezia Căderea vor da peste versuri de Cărtărescu deja existente în limba engleză, fiindcă el a avut grijă să plagieze încă de la debut. Fostul bursier Iowa (despre care Manolescu îmi spunea că toți bursierii Iowa au fost conexați CIA) are „curajul" să „f__ă” - ca să-l citez - chiar și Casa Albă.

La aceeași pagină 241 din volumul Orbitor el scrie tot negru pe alb: "Mă f_t în ea de Casa Albă?”.

V.R.: Incredibil! În America se știe? Oare au tradus cu „f_ _k”?

C.B.: Nu am timp acum să controlez edițiile engleze și americane din Orbitor dar nu cred că traducătorii au lăsat aceste golănii ieftine. E de verificat. Mai nou, unitatea militară Institutul Cultural Român cheltuiește bani pentru traducerea unui produs subliterar care nu este decât un plagiat umflat după, țineți-vă râsul, wikipedia, anume Tewodros II, împărat al Etiopiei. De frică, gonflatorul Cărtărescu chiar mărturisește la sfârșitul romanului de gonflat.

Cât o privește pe Blandiana, singura scriitoare română trecute de 80 de ani care n-a citit Dante (Divina Commedia, cu doi m), nu vă spun decât propoziția amar ironică pe care mi-a zis-o un amic din Craiova, anume scriitorul I.D.: „Pe mine mă înjură toți că sunt securist și pe Blandiana o laudă toți că e dizidentă".

La Macao (Republica Populară Chineză), la Festivalul literar de la Macao, au fost împreună Ana Blandiana, George Astaloș, I.D., și încă vreo trei scriitori nelipsiți din astfel de delegații (A.R., I.C., Radu Cârneci).

Apropos de Radu Cârneci, lui îi aparținea exemplarul din Howl semnat de Ginsberg și oferit cu autograf. Despre acest exemplar vorbește Cărtărescu în poezia Am căpătat un exemplar din „Howl" semnat de Ginsberg. Poetul pulifrici de la Cenaclul de luni începe chiar așa: „e la ora asta cel mai cunoscut poet al Americii și cei care au fost la Struga / (marii poeți români...)". Și mai jos: „pe pagina de gardă semnătura lui, cu tuș negru: / niște buclișoare nostime, ca o cusătură destrămată. / mai jos: „8/24/86. Struga".

Desigur, așa arăta:

Dacă vor studia viețile și operele lui Cărtărescu și ale Blandianei, elevii și studenții vor putea învăța că e bine să plagiezi, să nu știi carte dar să fii în amor cu serviciile secrete române și străine până intri în manual și minți poporul că vei lua în fiecare an Premiul Nobel.

N-aș fi divagat atâtea propozițiuni dacă n-ar fi aproape de apogeu scandalul manualelor de Literatură Română.

Aici este esența bătăliei: să nu se studieze în regim cronologic Istoria Literaturii Române, adică de la scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung până în contemporaneitate. Ci să se introducă în fiecare manual orice nume scriitoricesc într-un vârtej amețitor care ar elimina scriitori clasici și ar pune în joc aproape în fiecare manual Cărtărescu, Blandiana. Sau Ioana Pârvulescu, Gabriela Adameșteanu! – niște impertinente absolut obscure. Ca să nu mai aduc aminte numele altor ipochimeni cu conexiuni ICR, finanțe întoarse din edituri obscure unde-și tipăresc cărțile de copii...

Ca să nu fiu greșit interpretat, în cine știe ce subiectivitate neagră, trebuie să spun sincer că multe dintre volumele mele de poezie sunt traduse în peste zece limbi și chiar se studiază în instituții și universități de mare prestigiu. Undeva în America se mai face un film despre opera mea. Cândva la Paris va apărea o carte despre poezia mea. În mari biblioteci (naționale) sunt prezent cu zeci sau sute de volume. Germania (Biblioteca Academiei Germane), Franța (Biblioteca Națională a Franței), Italia, Prodromos, Biblioteca Patriarhiei din Constantinopol, Biblioteca Națională a Turciei, Biblioteca Națională Boris Elțîn. Iar eu, nu am nici un merit!

V.R.: Să revenim la întrebarea de început...

C.B.: Marile proiecte s-au derulat într-un ritm onorabil. Am tipărit încă vreo 200 de volume din Monumenta Romaniae Historica. Colecția Monumenta Romaniae Historica, de peste 1000 de volume, este cea mai mare colecție de documente tipărită vreodată în lume. În această colecție am demonstrat și genealogia fenomenală a Bisericii Ortodoxe Române începând cu anul 298, prin Evangelicus, episcop de Tomis. Am tipărit apoi 102 volume privitoare la titlul de mitropolit de Tomis al lui Marcus. Am găsit astfel de manuscrise din Vatican, Paris, Oxford, Milano, Viena, Madrid etc. etc. unde scrie foarte clar: Marcus metropolitanus Tomensis. A nu se uita că listele Sinodului de la Niceea din anul 325 sunt alcătuite de tomitanul Dyonisius Exiguus. Am găsit cinci hărți în Vatican care demonstrează fără nici un dubiu că Vicina este pe malul drept al Dunării, în actualul județ Constanța. Episcopi, arhiepiscopi și mitropoliți ai Tomisului cu viață mai lungă decât un mileniu au fost inspiratorii și înaintașii mitropoliților de Vicina. Primul său mitropolit, Iachint de Vicina, va fi chemat de domnitorul Țării Românești la Curtea de Argeș unde va înființa Mitropolia Țării Românești. Cele mai fabuloase documente privitoare la istoria Bisericii noastre strămoșești se află în Biblioteca Academiei Tomitane, Academie pe care (din cauza unor reguli ale Patriarhiei Române) IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, m-a rugat să o dirijez în timpul ce va veni. Grație prietenilor mei din alte academii străine, eu fiind academician cu calitatea de membru titular, de membru corespondent sau de membru de onoare în mai multe academii străine, câteva dintre ele având zeci de laureați ai Premiului Nobel. Inutil a spune că e ceva de comentat față de demențele unui analfabet (care se autoprezintă cu o diplomă în drept obținută la o facultate care nu există în cadrul Universității), finanțat de orice Ilie de la Plagiatorie. Acest amator întru ale ortodoxiei ar trebui să știe că plagiatul se condamnă în România cu pușcărie cu suspendare de la 6 luni la 3 ani. Se aude? Să se fi uitat că am fost rugat să nu mai public nici un plagiat al marelui personaj fiindcă este bolnav de cancer și mai are de trăit trei luni. Eu fiind om sensibil, am promis că nu mai scriu nimic și m-am ținut de cuvânt. Celebrul personaj crede că poate să ducă acest război pe care nu poate decât să-l piardă în chip cu totul dezonorant. Pentru un simplu motiv: nici el și nici savanții din anturajul său nu știu cartea pe care o știu eu. E clar?

V.R.: Nu știu exact la cine vă referiți dar probabil că e clar pentru cine știe. Pe mine mă interesează ce ați mai publicat.

C.B.: Am publicat, de asemenea, zeci de volume superbe din Fontes Nicaenae Synodi. Am stabilit primele 100 de volume din Monumenta Mongoliae Historica. Etc. Cărți personale sunt cărțile de poezie. La Festivalul Mondial de Poezie din august, de la Constanța, am prezentat cele 100 de volume de poezii, având împreună 10.000 de pagini, din Stîlpul versului. Acum scriu ultimele șapte volume din cele 100 ale marii cărți Va fi chiliovers, carte pe care o voi publica cu toate cele 10.000 de pagini în 25 ianuarie 2026.

Dar mă bucur să îți ofer aleatoriu imagini ale coperțile într-o execuție grafică superbă a prietenului meu Orlando Duinea, cărțile fiind tipărite la celebra Editură Revers:

V.R.: Domnule profesor, insist totuși să amintiți cele mai mari premii internaționale primite, chiar vreau să publicăm diplomele, și nu numai pentru clevetitori ci și pentru cei cu inima curată. De asemenea, diplomele și documentele cu titlurile academice primite în acest an. Și măcar câteva imagini cu distincțiile literare oferite de către instituții de mare prestigiu din lume.

C.B.: Victor dragă, încep cu Premio alla carriera per la Litteratura oferit la Milano, 10 mai 2025, de către Accademia Internazionale Léopold Sédar Senghor, condusă de marele poet acad. Cheikh Tidiane Gaye:

Mă bucură nespus motivarea Academiei: „Per la sua straordinaria carriera di studioso, poeta e filosofo, capace din coniugare rigore filologico e profondita metafisica in un'opera vastissima e di respiro internazionale e pers aver contributo in modo decisivo alla diffusione del pensiero filosofico europeo e alla valorizzazione del patrimonio culturale dell'Europa".

Premierea a avut loc în celebra casă Garibaldi din Milano:

În august au avut loc mari manifestări poetice la Constanța sub egida Academiei Tomitane și Academiei Universalis Poetarum. Au fost prezenți președinți de academii, mari poeți, mari traducători. Eu însumi am primit mai multe premii și diplome de la prietenii mei. Despre al treilea Congres Mondial de Poezie și Simpozionul Internațional ”1700 de ani de la primul Sinod de la Niceea” propun să facem un dialog aparte. Au participat, între alții, Nuria Morgado, directoarea Academiei Nord-Americane de Limbă Spaniolă (ANLE), Cheikh Tidiane Gaye, președintele Academiei Léopold Sédar Senghor din Milano, Italia, Massimo Massa, președintele Academiei de Arte și Filosofie din Bari, Italia, Guillermo Eduardo Pilia, președintele Academiei Hispano-americane de Litere din Madrid, și, prin video-conferință, a altor președinți de Academii din India și Mongolia -  Gombojav Mend-Ooyo.

Iată și două imagini cu celebrii participanți la Fortul Roman de la Ovidiu și la Mănăstirea Ioan Casian, sădind simbolic măslini:

V.R.: Știu că ați primit o colecție fabuloasă de diplome incomparabile prin puterea lor simbolică despre care mi-ați vorbit că v-au adus o onoare la care n-ați visat niciodată. Aș vrea, pentru tinerii scriitori de astăzi, pentru intelectualii curați și rafinați din țara noastră să prezentăm câteva dintre diplomele acestei colecții pe care am numit-o deja „fabuloasă". Acum vă cred că sunteți, așa cum vă place să spuneți „incomparabil" și „fără rival".

C.B.: Dragă Victor, când scrii zeci de mii de pagini și publici mii de cărți a fi incomparabil și fără rival este o exprimare ludică. Eu nu scriu niciodată nici pentru părerea celorlalți (în afară de câțiva prieteni abisali și autentici), nici pentru premii, nici pentru glorie ci pentru o simplă răscumpărare a timpului. Cele mai multe poeme sunt pentru Angela. Dacă ea ar renaște aș arde toate cărțile. Pentru tu îmi ești un prieten foarte apropiat și fidel, ție îți pot arăta câteva dintre aceste semne care mă onorează în grad maxim și care mă bucură fiindcă sunt oferite de mari poeți din lume, și sunt oferite cu puritate. Vreau să arăt întâi diploma de doctor honoris causa pe care, la recomandarea unui mare poet european, mi-a oferit-o Universidad Nacional del Este, Ciudad del Este, Republica del Paraguay. Care i-ar fi plăcut enorm de mult lui Emil Cioran, cel care-i scrisese lui Noica o scrisoare genială în care îl anunța că după Sentimentul românesc al ființei așteaptă oricând o carte despre sentimentul paraguayan al ființei. Îți dai seama că am vorbit despre această scrisoare și cu Noica și cu Cioran...

Iată diploma din Paraguay:

Bucurie și onoare aparte mi-a făcut diploma de „Honorary Degree of Doctor of Literature". World Academy of Arts and Culture înregistrată în Statele Unite ale Americii mi-a conferit această superbă diplomă onorifică cu prilejul celui de-al XXXXII World Congress of Poets care a avut loc la Roma:

Totodată am primit și titlul de Life Member al acestei celebre World Academy of Arts and Culture:

Așa cum ți-am spus, în august, prietenii mei Massimo Massa și Cheikh Tidiane Gaye mi-au făcut onoarea și bucuria de a-mi conferi diplome memorabile. Din partea Senatului Academic al Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche am primit această diplomă cu o motivare generoasă.

Academia Internazionale Léopold Sédar Senghor mi-a adus un dar care-mi este foarte drag fiind un Premiu Dante. Iată diploma conferită de Senatul Academic al prestigioasei Academii, Premio Alloro din Dante.

Semne de prietenie și recunoaștere am primit din partea Sociedad de Escritores de Chile:

Un Certificat de Onoare din partea Association of Dominican Writers in the United States și Bronx Hispanic Festival Inc.:

De asemenea, o Diploma of Honorary Membership din partea Hellenic Cultural Association „Nostos":

Un Certificate of Appreciation din partea Palabra Center Woodbridge, CT USA:

Un Certificado EntreTmas, Nueva York - New York, USA:

Un semn de prietenie din partea Academia Hispano Americana de Ciencias, Artes y Letras:

Un cald semn de prietenie din partea Centrului Internațional de Cultură din Lima:

V.R.: Pe mine personal m-a impresionat și Drapelul SUA fluturat deasupra Capitolului din Washington DC și pe care l-ați primit, fizic, personal, într-o frumoasă casetă cu emblema Statelor Unite ale Americii, în semn de apreciere din partea Congesului american, respectiv chiar din partea actualului Ambasador al Administrației Donald Trump la ONU, onorabilul Michael Waltz de la Beretele Verzi.

Pentru cei care nu știu, este vorba de Michael George Glen Waltz, puțin mai tânăr decât mine, politician, diplomat, om de afaceri, autor și fost ofițer al Forțelor Speciale ale Armatei americane, care ocupă funcția de al 32-lea ambasador al Statelor Unite la Națiunile Unite din septembrie 2025, în cadrul celui de-al doilea mandat al administrației Trump. Membru al Partidului Republican, el a ocupat anterior funcția de consilier pentru Securitate Națională din ianuarie până în mai 2025 și a fost reprezentantul Statelor Unite pentru al 6-lea district congresional din Florida între 2019 și 2025. A fost primul soldat din Forțele Speciale ale Armatei care a fost ales în Congres. Waltz a primit patru medalii Bronze Star în timpul serviciului în Forțele Speciale, în cadrul mai multor misiuni de luptă în Afganistan, Orientul Mijlociu și Africa. A ocupat funcția de director de politică de apărare în cadrul Pentagonului și de consilier antiterorism al vicepreședintelui Dick Cheney în administrația Bush, potrivit Wikipedia.

O să arăt aici Diploma care a însoțit drapelul pe care nu mi l-ați dat ca să îl ridic lângă cel al României, aici la ActiveNews:

Întorcându-ne în cronologie să fixăm, măcar printr-o imagine, manifestarea cea mai importantă care a avut loc în România în Ziua Mondială a Poeziei, eveniment care a avut loc la București în 21 martie 2025, eveniment despre care noi am mai scris în ActiveNews.

C.B.: Am lansat cartea-pliu Poelyzia la Hotel Novotel București în saloanele Eugen Ionesco. Cu acest prilej am lansat cartea-pliu Poelyzia și traducerea doamnei Carmen Bulzan din Carlos Oquendo de Amat, anume 5 metri de poeme. Actrița Flavia Hojda a susținut un extraordinar recital de poezie. Un mic video de making of, aicI:

Am improvizat un mic simpozion despre Poelyzia. Fiind Ziua Mondială a Poeziei au citit, prin video participând, mari poeți din lumea marilor culturi.

V.R.: Cărțile dumneavoastră de poeme au fost traduse în mai multe limbi străine și au apărut în edituri prestigioase din Statele Unite, Italia, India și Mongolia. Din câte știu, au apărut la New York două versiuni în engleză și în spaniolă, o ediție în mongolă și apoi traduceri în franceză, germană, italiană, suedeză etc.

C.B.: În Statele Unite au apărut două traduceri excepționale în spaniolă de Carmen Bulzan și în engleză de Octavian Cocoș. Traducerile au apărut simultan la Editura Artepoética Press din New York, grație prietenului meu Carlos Aguasaco, marele poet.

Sunt două antologii de câte 1000 de poeme din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii (antologii exigente din cele 10.000 de poeme cât cuprinde, în întregimea sa, cartea).

În Italia au apărut la Editura Internațională Mundus (care tipărește plurilingv) mai multe cărți.

Încă din 2024 apăruse la Mundus, Regatul descompus, în italiană.

Și în spaniolă.

O superbă traducere, imaginată de poeta Irina Lupu, a apărut în 1000 de poeme din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii.

De asemenea, o traducere fenomenală în limba germană, executată de doamna Gabriela Căluțiu Sonnenberg, care a tradus admirabil și Cele zece elegii care sfârșesc poezia, Supremele Angelei și 1000 de poeme din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii.

Cele zece elegii care sfârșesc poezia au avut norocul unei traduceri minunate în limba mongolă, traducere realizată de Sangidkhorloo Bulgantamir, de la Universitatea Națională a Mongoliei, cu o prefață memorabilă scrisă de Mend-Ooyo Gomboja, Președintele Academiei de Cultură și Poezie din Mongolia.

Pentru traducerile în suedeză am primit un dar nespus prin versiunile compuse de Dorina Brândușa Landén, o mare poetă. Ea a tradus mai multe cărți între care Cele zece elegii care sfârșesc poezia și Supremele Angelei.

V.R.: Dacă ar fi să spuneți în acest decembrie 2025 trei propoziții despre destinul dumneavoastră de scriitor care ar fi aceste trei propoziții?

C.B.: Prima: vreau să fiu mare poet al Europei. Cred că deja sunt.

A doua propoziție: vreau să fiu scriitor planetar. Cred că voi fi.

A treia propoziție: dacă voi primi premiul Premiul Nobel pentru Literatură nu mă voi mira nici o cilipită.

Dar, așa cum ți-am spus, nu scriu nici pentru Europa, nici pentru planetă, nici pentru Nobel.

Cartea este cu totul altfel și invers. Orice poezie pe care o scriu o vede și o aude cineva. Cineva, preafrumoasă și strălucindă, există întotdeauna.