Icoana Maicii Domnului din Pisidia a fost cunoscută prin minunile din orașul Sozopol, dar originea sa este necunoscută. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (12 mai), pomenește de „Icoana Maicii Domnului din Pisidia” în scrisorile sale despre venerarea icoanelor, care au fost citite la cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic. El a spus că „din mâinile Născătoarei de Dumnezeu curgea mir înmiresmat” și a spus despre ea că este o icoană „din vechime”. Minuni săvârșite de Maica Domnului prin Icoana din Pisidia au fost înregistrate încă din secolul al VI-lea.

Una dintre numeroasele astfel de minuni a fost consemnată de preotul Eustațiu, care a fost contemporan cu Patriarhul Eutihie (6 aprilie). La Amasea, în apropiere de Sozopolis trăia o familie ai cărei copii se nășteau morți. Îndurerați, ei au mers la Patriarhul Eutihie, pentru povățuire. Sfântul Eutihie s-a rugat și i-a uns cu untdelemn sfințit de la Sfânta Cruce a Mântuitorului și de la Icoana Maicii Domnului spunând: „În numele Domnului nostru, Iisus Hristos”.

„Botează-ți copilul tău, Petru, și el va trăi” le-a spus lor. După puțin timp, soția a dat naștere unui fiu pe care l-au numit, într-adevăr, Petru. Mai apoi au avut un al doilea fiu pe care l-au numit Ioan. Oamenii din oraș i-au dat slavă lui Dumnezeu când au auzit de această minune.

Timp de aproape 600 de ani, din Icoana Maicii Domnului din Pisidia a curs mir înmiresmat. O copie a acestei vechi icoane făcătoare de minuni a fost făcută în Rusia în anul 1608, la Mănăstirea Novospassky din Moscova (noua Mănăstire a Schimbării la Față a Mântuitorului). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este înfățișată, în icoană ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă binecuvântând.