Acestea sunt chipurile Maicii Domnului și Pruncului Iisus Hristos, exact așa cum au fost. Ele au fost pictate de îngeri, prin Harul Sfântului Duh, în România, la Mănăstirea Bucium din Iași, în urmă cu 162 de ani, pentru Mănăstirea românească Prodromu (Înaintemergătorul) de la Sfântul Munte Athos.

Cine se roagă în fața acestei sfintei și unice icoane făcătoare de minuni și privește îndelung minunatele chipuri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, observă și detaliul extraordinar care constă în lipsa urmelor penelului (aspect verificat științific și prin analiză microscopică).

Prezentam câteva date din istoria icoanei, mai jos. Credem că daca fiecare român de parte bărbatească ar face măcar o dată în viață un pelerinaj la Sfântul Munte Athos pentru a se ruga la Icoana Prodromiței, România ar scapa mult mai repede de toate buruienile care amenință să sufoce Gradina Maicii Domnului din Carpați. La București, o copie a acestei sfinte icoane se afla la paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Realizată la sfârșitul lunii iunie a anului 1863, de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos se prăznuiește la 12 iulie.

Preluăm din ziarul Lumina al Patriarhiei Romane:

"La mai puțin de jumătate de deceniu după zidirea Schitului Prodromu, așezământul monahal al românilor de la Sfântul Munte Athos, ieroschimonahul Nifon, primul stareț, a căutat să așeze în biserică o icoană a Maicii Domnului care să fie ocrotitoare obștii. În anul 1863, ajungând la Iași cu treburi mănăstirești, starețul Nifon însoțit de ieroschimonahul Nectarie au început să caute un iconar care să zugrăvească icoana dorită. În orașul moldav a aflat că viețuia un bătrân pictor evlavios, Iordache Nicolau, care ar fi putut realiza o icoană a Maicii Domnului de 1 metru și 10 centimetri, pe scândură de tei, urmând condițiile date de călugării atoniți. Aceste condiții erau: rugăciune continuă către Născătoarea de Dumnezeu cât timp va lucra, cu Acatist și Paraclis în toate zilele, să lucreze în fiecare zi doar înainte de a mânca sau bea, să păstreze curățenie trupească până la finalizarea lucrării, să fie spovedit și să nu aibă ceartă cu nimeni. Deși la început se gândea că vârsta înaintată îl va împiedica să lucreze, Iordache zugravul a primit, la insistențele părinților, să picteze icoana Maicii Domnului.”

"Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane”

Arhim. Chiril Lovin, în broșura "Icoana Maicii Domnului Prodromița. Istoria, minunile și acatistul”, reproduce textul relatării minunatei zugrăviri a icoanei, dintr-un document ce se păstrează în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Fețele Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia și a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârșit, privind eu la chipuri, cu totul au ieșit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul; și așa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, și când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede; și eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși cu greșeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iași”

"Pentru că minunea s-a produs la pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, s-a ales ca sărbătoarea icoanei minunate a Maicii Domnului să fie prăznuită la 12 iulie, chiar înainte de Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, îngerul binevestitor al Născătoarei de Dumnezeu. Iar pentru această nouă sărbătoare s-a ales să se facă priveghere de toată noaptea, devenind al doilea hram al Schitului românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos.”, se scrie in articolul citat. Alte marturii consemneaza ca Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se (ceea ce mi s-a parut si mie, in timpul celor trei zile cat am stat in binecuvantatul pelerinaj la Prodromu, pentru care multumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, prietenilor mei si monahilor romani atat de primitori de la Sfantul Munte! – nota V.R.). Se apreciază că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.

Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie si Nichifor, consemnata de Ierod. Cleopa Paraschiv in lucrarea sa "Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromița”:

"Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotunda, nici scurta, ci puțin alungită, mâinile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat".

„Auzindu-se că la Iași s-a pictat în chip minunat o icoană a Maicii Domnului, mulțime de popor a venit să o vadă și să se închine. Iar părinții atoniți, după ce s-au închinat credincioșii și preoții din Moldova, în frunte cu mitropolitul Calinic Miclescu, s-au întors în Sfântul Munte și au așezat icoana în biserica mare a Schitului Prodromu. Mulțime de minuni s-au petrecut cu cei ce au cerut ajutor de la Născătoarea de Dumnezeu închinându-se icoanei Prodromița, atât în Muntele Athos, cât și în pelerinajele din țara noastră. S-a alcătuit slujbă acestei sărbători ce se cinstește cu evlavie în fiecare an, la 12 iulie. Troparul icoanei Prodromița mijlocește cererile oamenilor către Maica Domnului, astfel:

"Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei și dumnezeieștii tale icoane cu dragoste și cu credință închinându-ne, o sărutăm mulțumind; căci prin ea celor credincioși dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce este una binecuvântată!”

(Alexandru Briciu/Lumina)

La 150 de ani de la minunea dumnezeiasca a pictarii icoanei, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu echipajul bricului Mircea si grupul „Nectarie Protopsaltul” (grup denumit după numele fostului vietuitor al Sfintei Manastiri Prodromu), au reprodus drumul icoanei de la Iasi la Sfantul Munte Athos, cu o copie fidela a ei, fara ferecatura. (Foto si info la Pemptousia.ro si o mare parte din filmarea evenimentului memorabil, aici). Mitropolia, prin portalul Doxologia, a publicat si Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromița.

Alaturi de Icoana Maicii Domnului se afla in Biserica Manastirii Prodromu si Icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul - Înaintemergătorul, a carei istorie o gasiti mai jos.

„Icoana Sfantului Ioan este ferecata in argint, lucrare savarsita in anul 1853, pe cheltuiala domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se stie cu exactitate anul in care a fost zugravita sfanta icoana, insa este posibil ca aceasta sa dateze din anul 1660, cand paraclisul sfantului a fost rezidit, sub duhovnicul Filoftei.

Cea mai renumita minune savarsita de Sfantul Ioan Botezatorul, prin sfanta lui icoana, este cea petrecuta in anul 1821, odata cu izbucnirea Revolutiei in Grecia. In acest an, neintelegerile cu turcii au provocat mari suparari in Sfantul Munte Athos. Ajungand turcii si in Chilia Sfantul Ioan Botezatorul, ei nu au gasit aici mai nimic de mare valoare, precum aur sau obiecte scumpe. Parintii de la chilie, fie fugisera in munti, cu odoarele cele de pret (Sfinte Moaste, Vase), fie mersesera la Marea Lavra.

Turcii cei necredinciosi, intrand in paraclis si negasind nimic de valoare, de manie, au tras cu arma in icoana Sfantului Ioan Botezatorul. Gloantele nu au atins insa icoana, ci s-au intors spre ei, speriindu-i groaznic. Cu aceasta ocazie, chipul Sfantului Ioan a ramas foarte incruntat, pana in ziua de astazi, dupa cum se poate vedea.

Unii spun ca turcii au tras inspre Sfantul Altar, spre a nu fi cineva ascuns acolo, altii spun ca turcii au tras de spaima inspre Sfantul Ioan, care s-a incruntat in momentul in care au pasit in paraclis, iar altii spun ca au tras din greseala, speriindu-se de un zgomot. Motivul pentru care acestia au tras spre icoana nu este important, ci important este faptul ca Sfantul Ioan nu a fost pictat astfel, ci abia dupa acest moment, el s-a incruntat puternic, cum a si ramas, pana astazi.” (Teodor Danalache/ CrestinOrtodox.ro)

Mai multe informatii despre Icoana Maicii Domnului Prodromita, la OrthodoxWiki

Sursa/ Foto sus: Roncea.Ro

„Bucură-te trandafir cu bună mireasmă, bucură-te crin cu dulce miros!” (12 iulie 1990)

A trecut și anul acesta slujba Prodromiței cu bună rânduială, slujbă frumoasă, masă aleasă.  După plecarea oaspeților, merg în Biserica Mare și rostesc o scurtă rugăciune înaintea Sfintei Icoane a Prodromiței, de sme­rită mulțumire pentru ajutor. Deodată simt un puternic miros de smirnă. M-am ridicat de la sfânta icoană, am mers în Sfân­tul Altar să văd dacă nu cumva vine mireasma de la cădelniță. Nu era nimic, iar smirnă nu aveam deloc pentru tămâiere.

Părintele Petroniu de la Prodromu

Sursa: Doxologia

Citiți și: Acasă la Maica Domnului Prodromița și Părintele Iulian Prodromitul și la Peștera Sfântului Atanasie, întemeietorul vieții de obște de la Sfântul Munte Athos

Grupul Nectarie Protopsaltul - Stihiră la Stihoavnă, Glas 5. Nectarie Schimonahul Prodromitul (1804 - 1899) Slujba Icoanei "Prodromița" - Vecernia: