Foto: marturieathonita.ro
Era o bătrână într-un sat, căreia nepoții îi spuneau „Bunica-închide-ușa”. Porecla aceasta și-o căpătase astfel: Ori de câte ori nepoții ei plecau în oraș, la școli sau la cine știe ce treabă, ea le spunea:
– Dumnezeu să-ți ajute, nepoate, să poți închide ușile bine.
Iar dacă vreunul o întreba „Ce uși, bunico?”, ea îi spunea:
– Pe unde vei merge, bagă bine de seamă să-ți închizi întâi ușile urechilor tale la toate șoaptele ispititoare ale satanei.
Pe urmă să-ți închizi ușile ochilor tăi: să nu citești cărți rele, pline de otravă și să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliștea ochilor.
Tot așa cu ușa gurii. Adu-ți aminte de vorba veche: „Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire buzelor mele”.
Și mai adu-ți aminte de ce-a spus Mântuitorul că pentru orice cuvânt nefolositor sau rău, omul va da socoteală în ziua judecății.
Dar mai presus de toate, nepoate dragă, să-ți închizi bine ușa inimii tale împotriva ispitelor rele. Să lași deschise ușile tale numai pentru Dumnezeu.
Sursa:
Facebook – Ortodoxia sufletului. Preluare de la Mărturie athonită.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.