Adrian Păunescu – Nașterea lui Eminescu
Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dicționar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.
A fost sortit să vină-n cea mai dulce
și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.
Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toată România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec și o slovă,
se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
și mâna mult lovită ți-o sărut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată
ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,
dar Eminescu ce se naște, iată,
în Doina lui, o să cuprindă tot.
Ciudată noapte, noaptea noastră mare,
o noapte cum a fost la început,
și, de la Cernăuți și pân’ la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toată,
toți frații-nstrăinați se regăsesc,
în el o inimă va ști să bată
acum și veșnic, dorul românesc.
În Voroneț s-a răsculat albastrul,
ca dintr-un cer fremătător de frați,
la noapte-n țară va urca un astru,
se naște El, Români, vă închinați!
DOR DE EMINESCU. Muzica: Alexandru Zărnescu / Versuri: Adrian Păunescu
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
nu mai intru în detalii dar ca sa închei așa cum se cuvine am sa va pun aici o anume poezie scrisă de acest individ care a jucat toată viață lui la tot felul de alternative
iata ce adaug aici. de luat aminte cu acești falși patrioți care au urlat ca așa era la moda dat fiind URSS dar și SUA cu toate organismele ce încurajau protestele împotriva Rusiei. Corect. Dar azi? Nu vedeți ca nu se mai Răscoala nimeni pentru ca euromarxismul vine din UE . Ce spune Andrei Șerban nedumerit și în depresie ca nu putea crede ca euromarxismul va fi vindut de cei către care doream sa fim. Timpurile s-au schimbat sunt perverse și atunci de luat aminte
Sa vedem acum ce-i cu poezia minune, scrisa de Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”:
I. Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Și zidarii morți din univers,
Ca și cum ar fi printre străini
Către țara unde s-au născut,
Macină și tot trimit lumini!
Vor să-și facă poate case noi
Din bănuții câștigați în cer
Unde au zidit și-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
III. Ninge ca-ntr-un spațiu aberant,
Trei dimensiuni în sus și-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet și culoare și miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toți zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.