Sfântul Apostol Ioan este prăznuit de trei ori pe an, însă în ziua de 8 mai este sărbătorit în cinstea minunii care are loc, în fiecare an, în această zi, la mormântul său.

 

Dumnezeu face minuni prin toți sfinții săi, prin cei care au suferit sau au murit pentru El, prooroci mucenici, sfinții Săi apostoli și ucenici și toți cei care au dus o viață curată și sfântă, învrednicindu-I Împărăției Cerurilor și vieții veșnice, iar locurile de îngropare ale lor le binecuvântează cu multe minuni și daruri. 

Mormântul Sf. Ioan Evanghelistul  izvorăște, din Suflarea Duhului Sfânt, o pulbere sfântă, care izbucnește afară în fiecare an, la această dată. Localnicii o numesc „mană”. Această pulbere divină este cunoscută pentru darurile ei vindecătoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup. 

Sfântul Apostol Ioan a fost fiul pescarului Zevedeu și al mironosiței Salomeea, din localitatea Betsaida, din Galileea. La început, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Împreună cu fratele său, Iacov, a fost chemat de Mântuitorul Iisus Hristos să-L urmeze. Ioan a fost cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului. 

 

În Noul Testament, cei doi frați, Ioan și Iacov, sunt numiți "fiii lui Zevedeu" sau, pentru credința lor puternică, "fiii tunetului". În cuprinsul Evangheliei sale, Ioan nu se numește pe sine cu numele, ci "ucenicul prea iubit al lui Iisus" (Ioan, 21, 20). El chiar era foarte iubit de către Iisus, deoarece, împreună cu Apostolii Petru și Iacov, Ioan îl insoțește pe Învățător în cele mai importante momente ale vieții Sale pământești. El a fost present la  Învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față și la rugăciunea din grădina Ghetsimani. Ulterior, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, l-a ales pe Ioan drept purtător de grijă pentru Mama Sa, Fecioara Maria, pe care Ioan a însoțit-o până la cinstita ei Adormire. După învierea lui Iisus, Ioan a fost primul Apostol care a cercetat mormântul gol. 

Sfântul Cuvios Arsenie s-a născut la Roma, în anul 354, într-o familie nobilă, având părinți dreptcredincioși. Crescând, a studiat retorica și filosofia, limba greacă și limba latină. De tânăr a părăsit dorința de a ajunge dregător al Imperiului și a intrat în slujirea lui Dumnezeu, fiind hirotonit diacon al Bisericii din Roma, unde ducea o viață virtuoasă, potrivit basilica.ro.

Întâmplându-se ca marele Împărat Teodosie (379-395), care conducea Imperiul Roman de Răsărit, să caute, cu multă stăruință, un om duhovnicesc, bun vorbitor și cunoscător al științelor vremii, care să dea bună creștere fiilor săi și să-i deprindă la învățătură și, mai ales, la învățătura cea despre Dumnezeu, a aflat despre diaconul Arsenie și a scris Împăratului Grațian în Apus și papei Inochentie, rugându-i să-l trimită la Constantinopol.

 

 

Sfânta Emilia, înscrisă în soborul sfinților care au strălucit prin viața lor desăvârșită, este cinstită ca exemplu de mamă creștină, plină de dragoste și de credință nestrămutată. Prin mila lui Dumnezeu, ea poartă numele de „mamă de sfinți”, fiindcă cinci dintre cei zece copii ai săi au fost înălțați la cinstea sfințeniei. Viața sa, trăită în smerenie și dedicare față de poruncile divine, stă drept mărturie a îmbelșugării cerești revărsate asupra celor ce urmează calea Domnului cu inimă curată și milostenie.