Sfântul Cuvios Lazăr s-a născut într-un sat din apropierea Magnesiei (Asia Mică). Părinții lui erau de neam bogat și s-au îngrijit să-i ofere o educație aleasă. Încă din tinerețe își dorea nespus de mult să meargă la Ierusalim.

S-a călugărit și, după ce s-a așezat în diferite mănăstiri, a intrat mai târziu în Mănăstirea „Sfântul Sava” din Palestina. Aici a rămas șase ani, iar însuși patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot. Agarenii au jefuit apoi mănăstirea, iar Cuviosul Lazăr s-a dus în Efes și s-a așezat în muntele Galisiei din apropierea cetății.

Aici a zidit o nouă mănăstire în cinstea Sfintei Învieri. Cuviosul a mai trăit încă 15 ani în munte săvârșind multe minuni. A trecut la cele veșnice la vârsta de 72 de ani.

În timpul prigoanei împăratului Dioclețian, tânărul Ieron a fost întemnițat împreună cu alți treizeci și doi de creștini, din cauză că nu au dorit să jertfească zeilor. După multe chinuri la care au fost supuși acești creștini au suferit moarte martirică pentru credința în Domnul Iisus Hristos, scrie Basilica.

Tropar

Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.