În ziua a șaptea a lunii martie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe sfinții mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton și Eterie.

Sfântul Mucenic Efrem a fost Episcopul Tomisului. El a ocupat pentru o perioadă lungă de timp scaunul de păstor al Daciei Pontice. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăsește în sinaxarele grecești și romane. El a fost trimis, la începutul secolului ai IV-lea, în Dacia Pontică, pentru a ține Evanghelia lui Histros. El a răspândit credința în Dumnezeu în rândul daco-romanilor, goților sau sciților, amintește și EvZ. În tot acest timp foarte mulți barbari au fost botezați și alți creștini au primit martiriul pentru credința lor. Sfântul Mucenic a avut grijă ca toate trupurile persoanelor moarte să fie îngropate în locuri de taină. Ulterior, au fost ridicate biserici în acele zone. Efrem a fost prins în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, 300-304.

Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie au fost episcopi ai Chersonului, în ani diferiți. Toți au fost trimiși de către Patriarhul Ierusalimului ca misionari în aceste ținuturi păgâne, ca să aducă în ele lumina Evangheliei.

Ei au luat mucenicia din mâinile necredincioșilor, evrei, greci și sciți. După ce Vasilevs va învia din morți pe copilul conducătorului din Cherson, va fi ucis de păgâni. După moartea lui, au venit în Cherson, episcopii Evghenie, Agatodor și Elpidie. Și aceștia au fost uciși de păgâni, tot în ziua a șaptea a lunii martie, potrivit creștin-ortodox.ro.

Efrem a fost omorât prin decapitare. Episcopul Eterie cerând ajutor de la împăratul Constantin cel Mare, reușește să-i alunge pe păgâni, dar este omorât în momentul în care mergea la Bizanț să-i mulțumească împăratului pentru ajutor.

Când ultimul dintre ei, Sfântul Capiton, a fost uns episcop pentru sciții cei sălbatici și primitivi, ei au cerut un semn de la sfânt ca să-l poată crede. Astfel, l-au pus să intre într-un cuptor de foc, zicându-i că vor crede doar dacă va ieși viu din el.

Cu rugăciune fierbinte și credință mare, însemnându-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfântul episcop a intrat în foc și a rămas în acel cuptor vreme de un ceas, fără ca să i se ardă nimic, nici măcar straiele. În urma acestei minuni, primitivii sciți au strigat: "Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor, mare și puternic, Care le apără pe slugile Lui de flăcările focului!" Atunci toată cetatea și împrejurimile au venit la Sfântul Botez. După un timp, păgânii l-au înecat în râul Nipru.