La data de 5 iunie, mai exact la ora 00:00 între 5 și 6 al lunii respective, anul 1871 se năștea, la Botoșani, cu numele de botez Niculae, Iorga. Mai târziu, prenumele i-a devenit Nicolae, sub care s-a și consacrat, devenindu-i semnătură oficială.

Iorga avea un spirit enciclopedic, formându-se ca istoric, cu studii la Iași, Leiptzig, Berlin și Paris. Universitatea din Iași a absolvit-o într-un singur an, cu diploma ”Magna cum laudae”. La 23 de ani, își obține doctoratul, și intră în Academia Română.

Nicolae Iorga a fost critic literar, documentarist, dramaturg, poet, memorialist, om politic (parlamentar, ministru, prim ministru). Este, deasemenea și cel mai mare poligraf român: a scris 1 003 volume, 12 755 de articole, 4963 de recenzii în cei 69 de ani de viață, dintre care, mai importante sunt: ”Studii și documente cu privire la istoria românilor”, în 25 de volume, ”Istoria Imperiului Otoman”, în cinci volume, apărută în limba germană, ”Istoria românilor”, în 10 volume.

Ca om de literatură, Iorga a scris poezii și drame cu conținut istoric : ”Învierea lui Ștefan cel Mare”, ”Tudor Vladimirescu”, ”Sfântul Francisc din Asisi”, volume memorialistice ”Oameni care au fost”, ”O viață de om, așa cum a fost”.

Ca istoric literar a publicat ”Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”, ”Istoria literaturii religioase”, ”Istoria literaturii românești contemporane”.

Și-a început de tânăr activitatea politică, ca și co-fondator al Partidului Naționalist Democratic, bazându-se, din punct de vedere ideologic, pe solidaritatea națională. A fost Ministru de interne, prim ministru între 1931 - 1932, consilier regal, parlamentar, funcții politice în care nu a excelat, însă, ca politician, fiind, în primul rând, om de știință, un savant.

Iorga a obținut, în străinătate, o mare popularitate. A fost omagiat de zeci de universitați din Europa cu titlul de ”doctor honoris causa”, însă mai important este faptu că a putut să și înființeze școli de cultură românească : Școala română din Paris, Academia Română de la Roma, în țară înființând Institutul de Studii Est Europene, Institutul de istorie Universală și Universitatea populară de la Vălenii de Munte. 47 de universități din Europa au arborat drapelul în bernă la aflarea veștii morții sale controversate.